Rămâi cu noi, căci este seară!...

Unul din cele mai emoţioante momente de după slăvita Înviere a Domnului este cel al arătării sale ucenicilor Luca şi Cleopa, care meregeau spre Emaus copleşiţi de mâhnire. Un străin misterios îi ajunge din urmă şi-i întreabă pentru ce sunt atât de întristaţi? Ei îi arată că pentru ele întâmplate cu IISUS, “pe care L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri”(Lc.24,2) .Străinul i-a dojenit cu blândeţe pentru că n-au priceput cum astfel s-au împlinit proorocirile despre mântuirea lumii şi apoi le-a explicat toate cele din profeţi dintru începuturi.

Cădea amurgul şi Luca şi Cleopa L-au chemat cu drag pe necunoscut: ”Rămâi cu noi, că este seară şi s-a plecat ziua!” Şi El a rămas cu ei într-o casă din satul acela spre care mergeau, iar când el le-a frânt pâiniea, “s-au deschis ochii lor” şi au recunoscut, cu nesfârşită bucurie, pe IISUS cel înviat”. E o mare mîngâiere pentru noi să ştim că Dumnezeu cunoaşte toate zbuciumările inimilor noastre…

Bine este ca înainte de a ne duce la culcare, să rostim şi noi această scurtă rugăciune: Doamne, IISUSE HRISTOASE, Dumnezeul nostru, rămâi cu noi, căci este seară şi ziua demult s-a plecat spre apus!”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5