Şi părinţii pe scenă!

Bună dimineaţa, dragi bistriţeni! Nu ştiu ce ni s-a năzărit, şi-n programul de activităţi al bibliotecii judeţene, secţiunea pentru copii, am ochit o aniversare – soresciană. E ziua cuiva care a încălecat pe şaua jocului şi-a fantezei şi-n literatura copilăriei? ne-am zis, atunci joc, inventivitate va fi! Şi, de câteva săptămâni încoace, cu grupele de teatru, am pus pe roate un exerciţiu actoricesc mai special; aţi citit/ veţi citi prin ziar, dar la a treia rundă pe rol, cu alţi artişti, care nu s-au putut plia pe programul bibliotecilor (ştiţi! – şcoala după şcoală e în toi!) ne-am dat peste cap – la palat, marţi seara, cu trei zile în şir, după 19 februarie, ziua lui Sorescu Marin. Un show de zile mari, de nici n-aveţi habar! După ce elevii au trăit, cam la maximum, şi au mimat textul rezervat de hazard, din volumul sorescian Lulu şi Gulu-Gulu, au rămas nemişcaţi; într-o statuetă sugestivă; intuiaţi? Doar publicul putea să-i ajute să iasă din inerţie, dacă se pricepea la traducerea mimei acestui mesaj încifrat, doar prin gesturi, mişcare scenică, expresivitatea feţei marcat! Spectatorii, ce-i drept, dup-o fâşie de gheaţă (mai sunt câţiva fulgi, altfel spus!), s-au îmbiat. Nu, nu, asta era peste poate să stai inert o zi şi-o noapte... un ştrumf atât de viu, un copil zglobiu! Apoi cuvântul era ţinut în braţe; fiecare ştia cum se adânceşte cuvântul „adânc”, cum se freacă la ochi „somnoros”. Totul pe dos?! totul pe dos?! Mă rog frumos... Dacă preferau poezia soresciană, într-o cutiuţă specială îi dădeau poetului un autograf, un pupic de prenume sau cum să-i mai spun? Apoi, am apelat la asistenţii din sală copii şi Dii, dii! Au deschid calea spre o bisare, prin recitarea în orchestră – nici o obiecţie, o proprie invenţie! Au extras, pe rând, din cutie câte trei prenume la întâmplare şi actorii, cu instrumentele acordate, s-au mai arătat o dată la faţă, aşa, pentru un feed-back (sucit?), să nu rămână (Doamne fereşte!) vreun spectator nelămurit! A fost pe rol – un joc de imagine fermecător; să fi văzut cum în timpul recitării mimate, au fost două-trei instrumente schimbate; când la vioară, când contrabas, depinde de personaj. Că... vă puteţi da bine seama – o poezie poate avea personaje o mie. Bine, bine, hai că am exagerat, dar, scuze, încă n-am terminat. Încă două-trei minute vă mai reţin (cronometraţi!), apoi – „fin!” După o poză de aproape final, a urmat ceva de-asemenea senzaţional – părinţi, bunici, fraţi, apropiaţi au extras (cu ochii închişi) o poezie de Marin Sorescu şi şi-au zis – acum e acum, deci, la drum?! Ce-o mai vrea şi profesoara asta? Cu asta basta? După ce au învăţat lecţia copiilor, a venit rândul dumnealor, să pună în aplicare acest joc de a mima ceea ce poezia extrasă le va sugera! Ce susţinere insistentă: Hai, tati, nu te lăsa! sau... cam aşa ceva! Aplauze îndelungi pentru domnii Ovidiu Moişan, Nicolae Vîtcă şi Nicolae-Valeriu Florea, care au mimat poeziile „De vânzare” (atâtea jucării pentru copii!), „Treisprezece pitici absoluţi” (ce aveau chef de-nsurătoare!) şi „Smochinul galben” (îngrijit de o ciocănitoare). Au jucat excelent! Copiii erau în al nouălea cer! Publicul îşi ţinea gura-n frâu, dar tot a ajuns la urechi! Ne-au demonstrat un cert fapt - Bistriţa are talente realmente, nedescoperite; ar trebui iniţiat un concurs 30, 40 +, legat de actorie! Şi frăţiorii, Cristian, Laurenţiu, s-au lansat! După prima impresie, tare mă gândesc că vor mai veni la palat! Mamele, mai sfioase, şi-au uitat mima pe-acasă (poate pe la bucătărie, cine ştie...), dar, cu sensibilitatea dânselor specială, au spus poeziile, titlurile nu într-o doară, încât, pe drept cuvânt, în faţa unei imensităţi de candoare, nu poţi grăi în gura mare. Stai sfios şi cânţi, scrii poezii – în suflet şi gând. Pe curând, martie e aproape şi plastic spunea şi poetul sărbătorit „primăvara-i mama noastră”! Mulţumiri calde şi-o floare! O floricică specială, de la Karina, a primit şi Marin Sorescu, iar primul mărţişor, de la Nicol’ – trifoi cu patru foi! Din tortul sorescian de poezie a avut fiecare câte-o felie - întâi copiii, se ştie – un ultim joc, citiţi pe dos – ANAID, AIRAM, ALRAC, RODOET, AILUI, SINED, DALV, ASENAV, ANIRAK, ALOCIN şi ASINED!

prof. Ionela Silvia Nuşfelean

Palatul Copiilor Bistriţa