Vicepreşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Israel este bistriţean: Eram în jur de 400 de evrei. Ţin minte cum mergeam la Sinagogã, care era frumos împodobitã

– Cum aţi ajuns, tocmai din Israel, la Festivalul Artgothica de la Sibiu, domnule Menachem M. Falek?

–L-am cunoscut pe poetul Adrian Suciu înainte cu o lunã, la un alt festival. Faptul cã el e nãscut în Bistriţa, puţin mai târziu decât mine, ne-a apropiat.(“Prima mea naştere s-a petrecut/ De mult, lângã pãdurile lui Dracula”.) Am fãcut, imediat, o legãturã directã  între noi. Am devenit prieteni şi el m-a invitat la festivalul acesta. Pentru cã “mulţi ani dupã aceea m-am nãscut a doua oarã/ din foile scrise”.

- Ştiu cã aţi plecat din Bistriţa la 13 ani şi  jumãtate. Ce amintiri mai aveţi din copilãria dv. bistriţeanã?

- Am douã amintiri dureroase. Tatãl meu a trebuit mereu sã treacã, din timp în  timp, de la un loc de muncã la altul pentru ca sã-i dea funcţia lui cuiva de la partid. Al doilea lucru pe care mi-l amintesc e cã aveam o învãţãtoare şi eram coleg cu câţiva copii care, oficial, nu erau antisemiţi, dar, de fapt, erau. Ţin minte cum eu îl ajutam la carte pe un prieten de la şcoalã. Dupã un timp, el s-a supãrat pe mine şi a fugit. A cãzut şi s-a lovit puţin. A venit învãţãtoarea (pe care, dacã ţin bine minte, o chema Maria) şi mi-a spus ca eu sã ies din clasã. Ea a rãmas cu el şi i-a spus “nu plânge, nu plânge, cã el peste puţin timp pleacã în Palestina”. Pentru un copil asta-i dureros. La puţin timp dupã aceea s-a întâmplat cã am participat la un concurs de şah. Cu un an înainte am luat locul 2 pe regiune şi, în anul urmãtor, am luat iarãşi locul 2. Mi-au zis cã, peste o lunã, sã vin la Casa Pionierilor sã-mi primesc  diploma. Am aşteptat sã treacã luna şi m.am dus, copil de 13 ani, spre Casa Pionierilor. Pe drum mã gândeam cât de frumos are sã fie. Când am ajuns acolo, doi bãieţi mari, probabil de la liceu, m-au întrebat dacã sunt pionier. Am spus cã nu sunt. “Atunci, n-ai ce intra!”, au zis ei. “Dar eu nu sunt pionier pentru cã sunt evreu şi, probabil, o sã plec în Israel.” “Nu ne intereseazã, pleacã de aici!” Ţin minte cum mergeam spre casã şi dãdeam cu piciorul în pietre. Cum am ajuns acasã, am plâns. Dupã o zi-douã, îl întâlnesc pe profesorul meu, care a organizat acest concurs de şah. Era un şahist foarte mare şi i-am povestit întâmplarea. Mi-a zis: “Sã n-ai nici o grijã, îţi aduc eu diploma la începutul anului şcolar.” Dar, la începutul anului şcolar, eu nu mai eram în România.

- Erau mulţi evrei în Bistriţa acelor ani?

- Dupã cât ştiam eu, erau 106 familii şi în jur de 400 de evrei. Dar aveau o bisericã mare şi foarte frumoasã. “Tata mulţumea Domnului în fiecare dimineaţã/ Cu talit curat de sânge/ Cu intenţii mari/ Aşteptând ziua în care i se va permite sã plece în Ţara fãgãduitã/ Despre care nu ştia decât din cartea de rugãciune…”

- Ce însemna pentru dv. şi comunitatea din care fãceaţi parte Sinagoga din Bistriţa?

- De sãrbãtori chiar şi evreii care nu erau foarte religioşi mergeau la sinogagã. Toţi se îmbrãcau frumos şi se pregãteau, în mod special, acasã. Ţin minte cum mergeam la sinagogã, care era frumos împodobitã, erau multe candelabre şi îmi amintesc ce frumos citea rabinul şi cum mai cânta hazanul. Se spuneau diverse povestiri din Biblie care pãreau nişte lucruri istorice pentru noi, copiii. Pãreau un fel de basme... În Ierusalim am vãzut mulţi nebuni care se învârt în Oraşul sfânt. Toţi cred cã sunt profeţi sau, cel puţin, mesagerii lor. Asta e soarta unui oraş bãtrân.

- Care erau sãrbãtorile mari la care participa toatã comunitatea?

- Cele douã sãrbãtori mari erau Roş Haşana, în septembrie, şi Pesah-ul (Paştele) în  aprilie sau mai. Mai sunt Sucot-ul, Hanuca, la care participau oamenii, dar nu la fel de mulţi ca la primele douã… De Anul Nou se mãnâncã peşte şi capul peştelui era mâncat de capul familiei. De ce? Pentru cã este mai multã ştiinţã în capul peştelui, aşa mi s-a povestit. De Paşti se mãnâncã maţah. Adicã pascã… Apoi se beau “Trei pahare de vin/ Şi încã unul - pentru profetul Eliahu, spunea el./ Cine este Eliahu? îl întrebam./ Şi îmi rãspundea cã exact nu ştia, un profet./ Şi adãuga: Când vei creşte şi vei şti sã citeşti în Cartea sfântã/ Şi în cartea de rugãciuni/ Vei afla.”

- Când aţi emigrat în Israel v-aţi stabilit într-un kibuţ?

- La început ne-au dus într-un oraş, Miţ-Peramon, departe de Beer-Sheva. Era cam la 70 de km, dar am stat acolo doar o singurã zi. Am mers, apoi, într-un alt orãşel, Ieruham, între BeerSheva şi Miţ-Peramon. Acolo era o parte din familie, care a emigrat cu trei luni înaintea noastrã.

- Erau tot din Bistriţa?

- Nu, ei erau din Reghin. Am stat la ei douã sãptãmâni. Tata, însã, nu avea stare. Nu putea sã stea locului şi sã nu lucreze ceva. El era mãcelar. (“Tata mi-a apãrut deodatã în faţã/ Cu un surâs real/ Gras, butucãnos, cu mâini de mãcelar/ Spunând cuvinte blânde, abia le auzeam…”) S-a dus la BeerSheva unde aveam un neam care deţinea o brutãrie. Lângã brutãrie era şi o mãcelãrie. Aşa cã tatãl meu a ajuns sã lucreze într-o mãcelãrie şi sã locuiascã într-o brutãrie. Cu şoarecii şi şobolanii împreunã… El a stat acolo cam douã sãptãmâni pânã când a întâlnit pe cineva care era, probabil, tot din Bistriţa şi care lucra la serviciul care dãdea locuinţe. Aşa am ajuns sã locuim în Beer-Sheva, unde am rãmas pânã când am început eu gradul II la Universitate.

- Cum v-aţi adaptat în Israel? Aţi învãţat repede limba ebraicã?

- Cât am fost în România, eu am învãţat literele dar de vorbit, n-am ştiut sã vorbesc. Tatãl meu vorbea vreo şapte limbi, dar nu ştia sã citeascã şi sã scrie. Ştia româneşte, ungureşte, nemţeşte, ţigãneşte, ruseşte, vorbea în idiş şi ebraicã. Aşa cum am spus eu într-o poezie, el vorbea şapte limbi dar, în special, vorbea limba iubirii. Când mergea la lucru în afara oraşului el lua doar bani de autobus şi ceva mãrunţiş. Asta în caz cã va întâlni, în calea lui, nişte copii care plângeau şi-i cereau ceva de pomanã. Aşa un om bun era… În Israel au fost, iniţial, nişte şcoli pentru emigranţii care voiau sã înveţe limba. Când am ajuns noi, nu mai erau şcolile alea. Eu stãteam, în clasa mea, tocmai în ultima bancã şi încercam sã înţeleg despre ce vorbesc cei scoşi la tablã.

- Cine v-a învãţat literele la Bistriţa?

- Ajutorul de rabin de la Sinagoga din Bistriţa. Odatã m-a întrebat cineva, pe când eram la o lansare de carte, dacã am câştigat lupta cu limba. Mi-a luat 20 de ani ca s-o vorbesc bine. Primele poezii pe care le-am scris, în ebraicã, dateazã din 1967. Adicã la 3 ani de când eram, deja, în Israel.

………………………………..

- Dv. sunteţi vicepreşedintele tuturor scriitorilor din Israel sau numai al celor veniţi din România?

- Sunt vicepreşedintele tuturor scriitorilor din Israel. E cea mai importantã asociaţie din Israel şi fiinţeazã din anul 1926. Are revista cea mai veche din Israel şi cei mai mulţi oameni. Sunt în jur de 700 şi revista se numeşte “Moznaiim” ce înseamnã “Cântar”. În urmã cu 50 de ani, asociaţia a editat un lexicon cu datele tuturor scriitorilor din Israel. În ultimii 50 de ani au mai apãrut încã douã lexicoane. Dr. Moshe Granot, nãscut în România, la Frumuşica, a fost redactor la acest lexicon iar eu am fost producãtorul. Noi am mai fãcut douã, unde sunt “inventariaţi” 1.250 de scriitori. Recent a apãrut un lexicon nou, al Universitãţii Beer-Sheva. E un Lexicon academic care cuprinde tot în jur de 1.250 de scriitori.

- Dacã facem o comparaţie cu USR-ul, dv. Ce avantaje aveţi, ca scriitori evrei? Cum se intrã în Uniunea dv. de creaţie?

- Simplu. “Petentul” trimite o cerere şi pune, alãturi, douã cãrţi publicate. E un comitet care hotãrãşte. Am fost preşedinte dar acum am cam obosit şi i-am lãsat, acum, pe alţii sã “sufere” în locul meu. Înainte, pe vremea mea, cam 10-15% din cereri erau aprobate. Acum, în ultima vreme, se aprobã cam 50% din cereri. Cei mai mulţi care vor sã intre sunt poeţi şi scriitori pentru copii. Mai puţin  prozatorii…

A consemnat Mihai Barbu

Despre Menachem M. Falek

Poet, Scriitor, Traducãtor. Nãscut în anul 1951, în oraşul Bistriţa, România. A emigrat în Israel în anul 1964. Producãtorul Lexiconului istoric al scriitorilor evrei în limba ebraicã (2006) şi al Lexiconului întreg al scriitorilor evrei în limba ebraicã

(2009).

Interviul integral pe

http://www.revisteaua.ro/core/numere/2014/Steaua%209-10%202014.pdf