Academicianul năsăudean Dumitru Protase a trecut, la cei 96 de ani împliniţi, în lumea aștrilor veșnici

         Născut în localitatea Mocod, la 1 februarie 1926, cu studii în satul natal, apoi la Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud (1938-1946), finalizând cu Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj-Napoca, este intelectualul valoros care a fost reținut în cadrul Universității pentru cercetare științifică (1950), domeniu pe care-l abordează cu pasiune și vocație, pe tema lumii daco-romane, lucrând pe numeroase șantiere de investigare, în biblioteci și muzee… A lăsat în urma acestei prodigioase activități numeroase studii (în română, franceza, italiana, engleza, germana, rusa, maghiara…), studii pe care le-a oferit revistelor de specialitate, primind din partea Academiei Române premiul „Vasile Pârvan” (1974). Posturile onorabile pe care le-a ocupat le-a câștigat prin concurs, devenind șeful catedrei de Istorie Veche și Arheologie din Universitate. Este cooptat în realizarea unor volume de talie europeană (Budapesta – 1968; București - 1969). În acelaș scop participă la cercetări și schimburi de experiență în țări ca: Bulgaria, Ungaria, Italia, Grecia, Egipt, Germania, Franța, Spania etc, rezultând volume de certă valoare mondială (Orizonturi daco-romane, trei volume – 1995, 2005, 2011), precum și monografii ale numeroaselor castre pe care le-a cercetat și studiat… L-a interest evoluția orașului Năsăud participând la Centenarul Liceului (1963), la celelalte aniversări ale acestuia – 125 de ani, 130 sau 140 de ani; la Zilele orașului, cu implicări în sesiunile științifice susținute de Primărie și de ASTRA, societate culturală la ale cărei adunări anuale participă direct, cu opinii dintre cele mai încurajatoare:  la Năsăud – în 1991, Salva – 1993, Zagra – 1994, Cristeștii Ciceului – 2004, Rebrișoara – 2007, Năsăud – 2008 și 2009, când se lansează și Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistrița-Năsăud, vol. I Țara Năsăudului, coordonator – Ioan Seni, Editura Napoca Star, volum pe care l-a și prefațat. În același sens, l-a susținut și pe medical Gh. Traian Dascăl în donațiile sale de busturi, oferindu-i asistența științifică potrivită. A condus numeroase lucrări de doctorat ale studenților săi sau a prezidat multe activități didactice de acordare a gradului didactic I, cum a fost și în cazul meu (23 oct 1990). A colaborat la volumul II al ultimei ediții a Istoriei României, editura Academiei, 2001. La împlinirea vârstei de 80 de ani peste 200 de istorici și arheologi din țară și din lume îi dedică volumul Fontes Historiae Studia În Honorem Demetrii Protase (1046 pagini), volum coordonat de conjudețenii noștri Dr Cristian Găzdac și Dr Corneliu Gaiu. Alte universități din țară i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa: Timișoara – 1999, Sibiu – 2003, Arad – 2006. Localitățile Cluj-Napoca (2000), Năsăud (2001) și Țaga (1999) i-au acordat titlul de Cetățean de Onoare. A primit Ordinul Meritul Științific (1966) și a fost nominalizat ca Omul Anului, fiind cuprins în Dicționare și Antologii de talie internațională: ABI (American Biographical Institute), North Carolina USA (1977), IBC (Internaţional Biographical Centre) Cambridge (1998) iar Academia Română îl primește în rândurile membrilor săi în anul 2003, 21 iulie, ca Membru de onoare. A fost onorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în Rang de Cavaler (2002); Ordinul Naţional „Steaua României” în Grad de Cavaler (2016). La împlinirea celor 90 de ani de viață i se dedică volumul „Academicianul Dumitru Protase la 90 de ani. Magistrul şi omul” (editori Cristian Găzdac, Dan Lucian Vaida), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2016, an în care i se acordă și titlul de Cetățean de Onoare al Județului Bistrița-Năsăud.

La cei 96 de ani împliniți, pleacă senin spre veșnicie, în propria-i locuință din Cluj-Napoca, în ziua de 25 aprilie 2022 cu conștiința împăcată că tot ceea ce a putut face pentru zona în care s-a născut, pentru Universitatea în care s-a format și pentru orașul din a cărui Liceu Grăniceresc a pornit spre a cuceri lumea științei istorice, a îndeplinit cu brio, iar cei care-i datorau prețuire și recunoștință au făcut-o din plin, acordându-i la timpul potrivit insemnele stimei și prețuirii statornice. Plecând de Sfintele Sărbători ale Învierii, avem credința că opera sa istorică lăsată urmașilor săi va ține în viață istoria națiunii române, că generațiile viitoare îi vor păstra vie imaginea de model în muncă și în probitate științifică, făcându-i memoria cât mai plăcută pentru veșnicie.

Fie-i țărâna ușoară, iar Dumnezeu să-i facă cât mai lin drumul printre aștrii veșniciei.   

Prof Ioan Seni, fost student al Excelenței Sale