Alexandru Jurcan: Șerpi, crocodili și catifea

    Cine, oare, n-a avut nopți chinuite de insomnie? Fiecare are propria soluție, în încercarea de a dormi, excluzând pastilele. Unii încep a citi, a găti, a se uita la filme. Eu vreau să dorm, să fiu freș a doua zi. Dacă la ora două musai să merg la baie, apoi greu revine somnul. Am început să mă perfectez: imaginația mi se dezlănțuie cu o viteză totală. Încep: traversez un lan de grâu, cât mai galben cu putință. Vai, ce pârâu limpede, albastru, cu o punte de lemn lăcuit! Traversez. Urc spre dealul înverzit. În trecere, număr câteva oi. Ajung sus. Se desfac două cărări. Mă duc pe cea din stânga. Ramuri foșnitoare, tonice. Vai! În fața mea, un șarpe oribil. Mă întorc fugind. Somnul întârzie. Reluăm: lan de grâu, puntea, dealul. Aleg cărarea din dreapta. Mere roșii presărate peste frunze căzute, triluri de păsări colorate. Nu!! Un crocodil libidinos. Înapoi. Mă duc în bucătărie și beau apă. Revin. Dacă ajung pe deal, mă duc drept înainte, nu aleg nicio cărare. Așa și fac. Greu străbat printre tot felul de liane lipicioase. Cine, cine se uită la mine? Fosta mea nevastă, care m-a blestemat la divorț? Întoarcerea! Știu: am vin de struguri de la mătușa. Un pahar, două, trei... Cum? Se luminează afară? Mă duc băut la muncă? Deodată, ziua năvălește cu o aroganță de catifea.