Alexandru Pugna: Pe noul album „De dragoste, de dor, de voie bună” găsim stări ale sufletului ţăranului român. Publicul trebuie educat, trebuie explicat care sunt cântecele ce reprezintă partea de identitate naţională

         Rep.: - În 2021, aţi avut un an deosebit, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională, aţi marcat o vârstă frumoasă, dar aţi venit şi în faţa iubitorilor de tradiţii, de cântec popular adevărat, cu cele mai frumoase cântece ale noastre, ale Transilvaniei. Ascultând acest album, mi-am dat seama că, într-adevăr, avem o ladă de zestre deosebită, frumoasă, pe care trebuie s-o promovăm, trebuie s-o aducem şi în faţa generaţiilor viitoare.

         Alexandru Pugna: - A fost un an atipic, dar a fost un an important pentru mine. Am împlinit o vârstă rotundă şi, cu această ocazie, m-am gândit să realizez un album şi să vin în faţa publicului cu ceva inedit. Mi-am propus ca atunci când voi împlini cei 60 de ani de viaţă, pe care i-am împlinit anul trecut în 14 noiembrie, să vin în faţa publicului cu un album cuprinzând cântecele copilăriei mele. Poate, am vrut să redevin copil. Am vrut să aşez pe acest album cântecele care mi-au legănat copilăria, dar şi multor generaţii de români. Am înregistrat cântece din repertoriul marilor interpreţi ai cântecului popular din Ardeal. Este vorba de Ana Sântejudean, Tiberiu Ceia şi Ion Dolănescu, Dumitru Sopon, fraţii Ion şi Augustin Filip, Maria Butaciu, Ion Sotelecan, Ion Cristoreanu, Mia Dan, Petre Săbădeanu, Valeria Peter Predescu, Maria Tănase, cântece pe care le ascultam fascinat la aparatul de radio, la Căianu Mic, în căsuţa noastră. Am înregistrat aceste cântece fără a avea pretenţia unei interpretări mai bune decât cea dată de artiştii care le-au lansat, interpretarea lor fiind un etalon, am vrut doar să le retrăiesc în sufletul meu, să şterg praful uitării de pe multe dintre ele, pentru că multe dintre aceste cântece au fost uitate. Am vrut să le readuc în atenţia iubitorilor de cântec popular şi, poate, de ce nu, să redevin copilul de altădată care asculta aceste cântece la radio. Este şi un omagiu pe care am vrut să-l aduc acestor mari interpreţi prin reînregistrarea acestor cântece, în varianta mea interpretativă, în trăirea mea, dar am vrut să fie un exemplu şi pentru generaţia tânără de interpreţi, să vadă cum să preia repertoriul marilor artişti. Adică, să nu ia partea A de la o piesă, B de la alt interpret şi să-ţi asumi tu repertoriul respectiv. Trebuie să înregistrezi unu la unu – text şi melodie – aşa cum au fost ele lansate, să le treci prin filtrul tău sufletesc şi să le redai publicului. Este voie să faci acest lucru, dar să menţionezi. Eu am făcut acest lucru pe coperta acestui album şi am scris la fiecare cântec de către ce interpret a fost lansat. În interiorul copertei am scris şi ceea ce m-a determinat să realizez un astfel de album cu vechi cântece din Ardeal. Am intitulat sugestiv acest album „De dragoste, de dor, de voie bună”, pentru că sunt cântece trăite de sufletul oamenilor de aici, din Ardeal, şi în care găsim toate aceste stări ale sufletului ţăranului român. Am avut şi avem lucruri extrem de valoroase în folclorul muzical din Ardeal, totul e să ne reamintim de ele, să ştergem praful uitării de pe ele şi să le readucem în sufletul oamenilor, dar aşa cum au fost ele lansate de marii noştri interpreţi. Am avut această bucurie de a veni în faţa publicului cu acest nou album.

                  Rep.: - Întotdeauna aţi spus că publicul trebuie educat.

         Alexandru Pugna: - Mulţi spun că publicul e regele nostru. Nu e niciun rege al nostru. Depinde la ce public te raportezi. Pentru că şi publicul este ca interpreţii. Există public care iubeşte folclorul adevărat, folclorul neaoş, tradiţional şi există public care iubeşte kitch-ul. Dacă pui pe cineva care iubeşte kitch-ul să voteze între un cântec valoros şi un cântec care lui îi spune ceva la un pahar de băutură atunci e normal că va alege respectivul cântec. El trebuie educat, trebuie explicat care sunt cântecele care venit din moşi-strămoşi spre noi şi reprezintă partea de identitate naţională a noastră şi care sunt cântecele făcute doar pentru a epata, pentru a ieşi în faţă şi pentru a ajunge vedetă de carton. Sunt atâtea vedete de carton acum pe piaţa muzicală încât mă mir – aţi văzut, se şi ceartă între ele, fac tot felul de şmecherii şi pe urmă le vezi împreună.

         Rep.: - Muzica populară nu poate coborî din avion...

         Alexandru Pugna: - Nu, în niciun caz. Dar fiecare face cum consideră. Noi trebuie să arătăm care este calea dreaptă pentru că şi noi e ca şi la credinţă. Preotul la biserică spune, dar omul acasă face cum crede el, dar trebuie arătate lucrurile adevărate şi trebuie scoase pentru că altfel pierdem aceste valori extraordinare care, aşa cum spuneam şi mă repet, reprezintă identitatea neamului din care facem parte.

         Rep.: - Este ca şi în literatură. Literatura de calitate care va rămâne în istoria literaturii române şi acele cărţi micuţe, de duzină care apăreau pe tarabe şi le lua lumea în vacanţă pentru că se citeau uşor şi care cum veneau aşa şi treceau.

         Alexandru Pugna: - Această „modă” e ca un foc de paie. Arde foarte puternic şi la fel de repede se şi epuizează şi nu rămâne nimic după el pentru că spulberă în vântul tot ce a rămas, pe când lucrurile de esenţă rămân pentru că ele sunt trecute prin filtru sufletesc a atâtor şi atâtor generaţii de români care le-au trăit, le-au trecut prin filtru lor sufletesc şi le-au îmbunătăţit. Fiecare şi-a adus o contribuţie şi de aceea ajung la noi şlefuite şi ajung, într-adevăr, să emoţioneze. Celelalte nu prea ajung să emoţioneze ci mai mult incită la alte stări ale sufletului.

         Rep.: - Am trăit doi ani în care spectacolul nu a mai fost pe scenă, iar artiştii nu au putut – poate doar pe reţelele de socializare sau în emisiuni – fi în faţa publicului şi a admiratorilor. Este foarte uşor să desfiinţezi un ansamblu profesionist şi mai apoi de o sută de ori mai greu să-l reînfiinţezi.

         Alexandru Pugna: - Aceste colective artistice, aceste ansambluri folclorice au menirea de a scoate la lumină valorile spirituale zămislite în satul tradiţional din zonele de unde provin. Dacă ne referim la Ansamblul Profesionist „Dor Românesc” din Bistriţa, acest ansamblu are această misiune de a veni în faţa publicului cu cele mai frumoase suite orchestrale din judeţul Bistriţa-Năsăud, în primul rând cu folclorul de aici, din Bistriţa-Năsăud dar, pentru că este un ansamblu profesionist, trebuie să fie în măsură să cânte şi să abordeze şi suite folclorice din alte zone ale ţării, din cele mai importante. La fel şi coregrafia. În primul rând dansurile noastre, de Someş, de Bârgău, de Şieu, de Câmpie, din toate cele cinci subzone de la noi şi, dacă se poate, să aibă şi dansuri din zonele importante ale ţării. Soliştii, în mod deosebit, au această misiune de a veni în faţa publicului cu folclor autentic, cu cântece adevărate din judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru că ei sunt plătiţi din fonduri publice care aparţin Consiliului Judeţean. Ei aparţin judeţului, aparţin oamenilor din acest judeţ şi atunci ei au această obligaţie de a promova folclorul din judeţ, în primul rând. Sigur, fiind artişti profesionişti, ei trebuie să fie în măsură să abordeze şi romanţa, şi cântecul de petrecere, şi cântecul din alte zone folclorice. Dar aceasta este o misiune secundară. Pe prim plan este această misiune de a promova folclorul zonei pe care o reprezintă. Aceste colective artistice, aceste ansambluri profesioniste reprezintă, de fapt, un brand pentru zona respectivă şi pot să spun, fără teama de a greşi, şi fără a mă mândri cu acest lucru, pentru că ştim că mândria este un păcat, că Ansamblul Profesionist „Dor Românesc” este recunoscut la nivel naţional ca făcând parte din primele ansambluri profesioniste din România, dintre cele mai valoroase trei, maxim cinci ansambluri din ţară. Adică, suntem în elită. E ca o echipă de fotbal sau de handbal. Ne mândrim cu ea că e Gloria Bistriţa, pentru că ne-am mândrit cu echipa de fotbal, iar acum suntem mândri, ca bistriţeni, pentru că avem avem o echipă de handbal valoroasă în prima ligă. La fel, trebuie să fim mândri cu Ansamblul Profesionist „Dor Românesc” că face parte din echipa naţională a României şi trebuie investit în acest ansamblu şi ei să înţeleagă că au o misiune deosebită, aceea de a promova cântecul zonei pe care ei o reprezintă şi de unde sunt ei plătiţi.