La noi

Aniversare și comemorare

Suntem în vreme de aniversare și comemorare privindu-l pe celebrul domnitor și om de cultură Constantin Brâncoveanu , născut în 1654 și asasinat în 1714 de mai marii Imperiului Otoman (sintagma aceasta ultimă nici nu ar merita scrisă cu inițiale majuscule).
Împrejurările de astăzi îmi amintesc de un moment întâmplat la Bistrița de 8 martie 1988. Inspectorul școlar general Ioan Ilieș, care se cunoștea bine cu Ioan Alezandru, știind că acesta se întoarce de la Chișinău, a luat legătura cu el și i-a făcut invitația să facă un popas în zonă, la Bistrița și Beclean (asta și datorită faptului că m-am cunoscut cu marele poet la un examen restant la Filologia clujeană).
A acceptat fără nici o rezervă. Așa ne-am întâlnit în sala de conferințe a Colegiului Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, plină cu dascăli de limba și literatura română (dar nu numai).
Era îmbrăcat cu un pulover din lână gri și cu guler până sub bărbie. E adevărat, începutul de lună martie era destul de răcoros.
A început să evoce câteva momente din întâlnirile de la Chișinău cu scriitorii de limbă română și, în final, cu oamenii de toate felurile, care au umplut sala teatrului. Pe scenă îl avea alături pe Grigore Vieru; desigur se aflau la prezidiu importanți scriitori ai vremii. S-a purtat un dialog între cei de pe scenă și cei din sală. La un moment dat, cineva îl întreabă pe Ioan Alexandru ce diferență există între limba moldovenească și limba română. Dând să răspundă, Grigore Vieru îl întrerupe, adresându-se asistenței:”Uitați-vă, această carte de versuri tocmai am adus-o de la tipografie. Am să vă citesc o poezie, e scrisă în limba moldovenească.” După ce o citește, spune: „Acum, aceeași poezie am să v-o citesc în limba română”. Firește că a fost același text. Pentru cei din sală era limpede. Nici o deosebire (Cică kaghebistul care-i însoțea, i-ar fi spus lui Alexandru: Vorbește orice, dar să nu atingi Kremlinul).
Apoi, cineva din sală i-a cerut poetului să le vorbească despre Constantin Brâncoveanu. Atât i-a trebuit ! Poetul a electrizat oamenii o oră întreagă (Se știe ce talent oratoric avea), spre final, oprindu-se la zilele barbare, criminale, sadice, cum au fost tratați Brâncovenii la Istambul, la ordinul sultanului și vizirului. Dar a făcut o oprire și asupra unui moment despre care se știa mai puțin. Doamna Maria a fost violată de călăi în fața soțului și a copiilor ei.
În fața asistenței bistrițene, despre ea a vorbit Ioan Alexandru. Avea un ton încrâncenat, o fizionomie de om consternat, ridica vocea sau o aducea la șoaptă, îți făcea impresia că acu-acu va izbucni în plâns. Apoi a fost condus în cabinetul directorului. Eu am mai rămas câteva minute, inspector de limba și literatură fiind, să le comunic ceva dascălilor prezenți.
M-am dus și eu apoi la direcțiune. L-am văzut pe Ioan Alexandru cu bustul gol, lipit de soba de teracotă. Era încă transpirat după consumul psiho-somatic din sală. Acum zâmbea cu sfială.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5