Când asumarea devine amânare

Săptămâna trecută, deşi Uniunea Social Liberală are o majoritatea zdrobitoare de aproximativ 70% în Parlament, putând aproba orice proiect de lege sau iniţiativă legislativă doreşte, a apelat la asumarea răspunderii guvernamentale pe un proiect de lege care vizează domeniul proprietătii. Se invocă necesitatea ca acest proiect să fie aprobat urgent, pentru a respecta data fixată de CEDO. Dar ce v-a împiedicat, domnule Prim-Ministru, să vă treziţi înainte de ceasul al 12-lea?

Totodată, domnilor guvernanţi USL, potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr 1431 din 3 Noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, cerere formulată de către reprezentanţii USL în anul 2010, C.C.R. statua, din interpretarea textelor constituţionale, că legiferarea pe calea angajării răspunderii are un caracter de excepţie. Astfel, “la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă în extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă nu mai este posibilă, ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedură uzuală sau de urgenţă”.

Mă întreb, domnilor guvernanţi, ce anume v-a impiedicat, cu o asemenea majoritate în Parlament, să adoptaţi acest proiect uzând de procedura obişnuită, în Parlament existând un proiect de lege care vizează domeniul proprietăţii? Oare din dorinţa de a nu exista o dezbatere publică serioasă şi din dorinţa de a bifa acest proiect la “nerealizările” guvernării USL? Pentru că despre realizări nu poate fi vorba, având în vedere faptul că propunerile dumneavoastră fac referire doar la guvernarea ce va să vină…. Este inadmisibil, domnilor guvernanţi, ca cetăţenii români să nu beneficieze de dreptul lor de proprietate, primind în schimb cupoane. Adică, cei care au ocupat abuziv imobilele să stea liniştiţi, pentru că proprietarii vor primi în schimb compensare prin puncte…de aşteptare.

Prin urmare, putem vorbi despre un drept abstract la proprietate, pe baza unor puncte. Dar, odată devenit “beneficiar de puncte”, proprietarul nu le va putea vinde sau converti imediat în bani, ci poate valorifica aceste puncte pentru achiziţionarea de imobile, prin participarea la o licitaţie publică naţională, în regim de videoconferinţă, începând cu anul 2016. Abia după trei ani de la emiterea deiciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 Ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificare punctelor şi în numerar (art.17, alin(1)).

Mai mult, valoarea notarială din 2013 a imobilului revendicat va ajunge să fie convertită în întregime în bani abia în 2024, evident, fără a fi prevăzută indexarea cu inflaţia.

Astfel, ne-guvernarea USL şi ne-garantarea proprietăţii pot fi rezumate la două părţi: prima parte a jongleriilor cu imobile şi cu puncte (până în 2016), şi plata efectivă a contravalorii punctelor ( din 2017 până în 2024). Guvernul USL nu numai că nu rezolvă problema imobilelor, ci micşorează valoarea acestora, rezolvarea fiind oricum pasată următoarelor guverne. Aşadar, asumarea Guvernului pe acest proiect de lege devine amânarea dreptului la proprietate al cetăţenilor