Cartea-tezaur a Ortodoxiei - ”Sfânta Cruce, altarul marii jertfe mântuitoare” - de preot prof. Nicolae Feier

Exersat în scrisul textelor de Istoria Bisericii, Teologie Ortodoxă, Rugăciuni, Istoria poporului român, preotul profesor Nicolae Feier și-a dat întâlnire cu cititorii și credincioșii săi , punându-le la îndemână cartea ”Sfânta Cruce, altarul marii jertfe mântuitoare”, apărută în anul 2025, la Editura ”Nosa nostra” din Bistrița, titlul adăugându-se pe raftul unui constant demers de rigoare, finețe intelectuală și duhovnicească cu un număr consistent de titluri.

În fruntea cărții să textul prologul intitulat ”Crucea, poartă spre lumina neperitoare, altarul nevăzută al iubirii răstignite”, în care decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității ”Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca,  părintele arhimandrit prof. univ. dr. Teofil Tia, apreciază volumul: "un proiect editorial unic, care își propune să ne ”Descopere, într un limbaj cald și plin de har, inima și semnificația Crucii mântuitoare". Imboldul, nucleul generativ al textului trebuie că este revelația petrecută, nu de mult, în care familiei Ursa din Petriș i s-a arătat, în grădina gospodăriei proprii, ”crucea, strălucind ca o icoană vie printre flori și raze de soare". O minune din zilele noastre!

Cu o amplă experiență (duhovnicească) la altar, preot profesor Nicolae Feier și-a asumat adunarea și interpretarea, redescoperirea înțelesurilor profunde ale Sfintei Cruci, așezând în lucrare darul intelectual duhovnicesc și cel de păstor de suflete cu care a fost înzestrat.
În postura de scriitor care primește mesajul sfânt asemeni autorilor canonizați, părintele realizează prin cuvânt sugestiile pentru "Altarul viu al marii jertfe mântuitoare zidit, în inima acestei țări”, sentimentul patriotic fiind nedezmințit legat de cel față de cult. Prin empatia izvorâtă din talentul pastoral, autorul reușește să asocieze cuvintele în poveste cu blândețe și în priviri luminoase spre înălțime. Chiar dacă Sfânta Cruce este prezentată credincioșilor din toate confesiunile creștine, mesajul subliniază ,,legătura dintre spiritualitatea poporului român și puterea Sfintei Cruci ca un fir roșu care străbate întreaga carte", după cum scrie  părintele arhimandrit prof. univ. dr. Teofil Tia.

Preabinele știut conținut duhovnicesc al Sfintei Cruci - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ni se descoperă prin complexitatea perspectivelor abordării, prin talentul de scriitor înduhovnicit, prin cel de lucrător în via Domnului, cu toate trăsăturile pe care darul pastoral-pedagogic al părintelui Feier le așează în lucrare. Încputul, la vreme aspră, de război, când sfântul Împărat Constantin și-a îndemnat soldații să creadă că vor birui sub semnul Sfintei Cruci, așa cum a primit mesajul sfânt și așa a fost.

Neîndoielnic, proclamarea lui 2025 ca anul de cinstire a Sfintei Cruci în Mitropolia Clujului, Sălajului și Maramureșului, sub toiagul mitropolitului acad. Andrei, va fi constituit un imbol pentru preotul profesor Nicolae Feier de a scrie această carte tezaur.

Pentru sufletul poporului român, crucea are o semnificație aparte, dimensiunea orizontală fiind etosul ortodox românesc cuprins în Jux valahorum  (Legea românilor), cu origini în ”Belaginele” matriarhatului dacilor - legile de bună purtare, de conviețuire și de continuitate a poporului nostru din cele mai vechi vremuri până astăzi. Verticala Sfintei Cruci sugerează urcarea omului credincios spre Dumnezeu-Tatăl. Lucrarea cea mai pregnantă a Sfintei Cruci este relevată prin fapta Domnului, care își jertfește viața de bună voie, salvând astfel omenirea de la moartea veșnică, dobândită prin păcatul protopărinților Adam și Eva, împăcând umanitatea cu Dumnezeu-Tatăl după călcarea legii și izgonirea din rai. Rolul major, chintesența Crucii ne este încunoștințată prin citatul autorului din I Corinteni 1- 23, "... pentru noi, care ne mântuim, Sfânta Cruce este Puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu", iar pentru evreii care l-au respins pe Hristos și pentru păgâni: "cuvântul Crucii este sminteală, (...) nebunie...”

Bogăția de sensuri ale Sfintei Cruci, prezența ei simbolică în parcursul până la  Hristos, îi oferă atentului autor oportunitatea unei priviri proaspete asupra posibilităților interpretative în perimetrul dogmei, explicarea, actualizarea la nivelul modului de gândire al omului de azi a încărcării de mântuitoare înțelepciune, așa cum o face de la amvon, însă în volum, evident, amplu și cu largă paletă de nuanțe.

Crucea, în religia ortodoxă, este prezența simbolică centrală a gândirii teologice, evoluând de la instrumentul umilinței, al execuției - la romani -, la o realitate întemeietoare, ontologică, a lucrării divine în istorie, articulând relația dintre Dumnezeu și lume, moarte și viață. O altă accepțiune a ontologiei Sfintei Cruci se referă la schimbarea statutului existențial uman care are posibilitatea îndumnezeirii sale prin consacrarea exclusivă a slujirii Sfintei Treimi.

În  gândirea patristică, este prezentat modul cum pe crucea Dumnezeu preia tragedia existenței umane fără a o anula. Crucea devine instrumentul mântuirii, al revelației modului de a fi al lui Dumnezeu care se jertfește fără rest, până la capăt. În abordarea curentă, crucea sete asociată cu suferința, însă rolul crucii este de a da credinciosului posibilitatea transfigurării care este relevantă pentru sensul suferinței umane, a durerii existențiale implacabile.

          De cea mai mare consistență se dovedește a fi reflecția asupra relației: Cruce-Înviere. Pe cruce se moare, se trece în cealată lume fără a anula existența. Crucea este și garanția Învierii, pentru că așa a petrecut Mântuitorul registrul faptelor și așa se va întâmpla tuturor existenților care vor fi supuși acestei dialectici, moarte-viață, marcată de speranța ontologică a învierii. Existențial, omul trăiește cu grijile și suferințele sale, cu Crucea sa. Domnul Hristos spune undeva omului „să-și ia crucea și să-Mi urmeze”, fapt care nu înseamnă glorificarea suferinței, a sacrificiului, ci împăcarea cu condiția sa și stăruința pentru găsirea unui sens care nu poate fi extras dintr-o viață superficială ce nu a asumat nimic. Crucea este într-un anumit mod și o perspectivă a relației tragic-sublim în economia vieții; tragic pentru suferința și moartea omului, sublim pentru depășirea lor prin speranță și iubire, tragicul fiind asumat cu perspectiva transfigurării ontologice.

          În Ortodoxie, Crucea este în același timp cel mai puternic simbol teologic și modelul de existență filosofică al omului. Ea ne descoperă un Dumnezeu care nu dorește să ne stăpânească prin forță, ci să ne mântuiască prin iubire, chemându-ne de la orgoliu și autosuficiență la comuniune, la găsirea unui sens al dramatismului vieții care prin Cruce se deschide spre transfigurare.

          Cu această carte, preot prof. Nicolae Feier a atins maximum din ceea ce se poate pune într-o dezbatere teologică, dar nu însemnează că ”ogorul” preotului cărturar se termină, sfinția sa are atâtea domenii ale creației și cercetării în care performează la nivel de excelență. De-ar fi să amintim numai inserțiile de cultură istorică românească cu care își prelungește explicarea textelor biblice duminicale, în aceste vremi, când istoria României este o prezență atât de precară în școli.

          Este părintele Feier și unul dintre puținii, adevărații dascăli dintotdeauna ai neamului nostru!

Victor ȘTIR