Ce este moartea

Moartea constituie un moment necesar, o poartă spre viaţa eternă, este taina prin care intrăm în deplinul sens al existenţei. Moartea dă un sens vieţii noastre de aici de pe pământ, ne ajută să ne maturizăm spiritual contribuind astfel la mântuirea noastră. Moartea rămâne un mister pentru că mister este şi persoana umană şi reprezintă unica cale de trecere la Dumnezeu.
Moartea a apărut pentru că a fost slăbită comuniunea omului cu Dumnezeu, ea este o nefirească despărţire a sufletului de trup şi descompunere a trupului. Moartea înseamnă pedeapsa păcatului. Aşadar moartea se prezintă sub două aspecte. Primul, cel negativ, când ea vine ca o „slăbire supremă a fiinţei în spirit şi ca o descompunere a trupului trăită ca un fapt pur negativ de pe urma pornirilor spre rău şi a orgoliului care desparte de Dumnezeu”, ne spune părintele Dumitru Stăniloae. Al doilea aspect, cel pozitiv, este atunci când moartea vine ca o predare totală, de bunăvoie, lui Dumnezeu, ca o unire cu Dumnezeu. Moartea este o taină şi un prag ce trebuie să-l trecem pentru a intra „în sensul deplin al existenţei”, aşadar ea este un fenomen universal şi absolut necesar. Poate să pară paradoxal dar moartea dă un sens vieţii noastre de aici, maturizându-ne spiritual pe drumul mântuirii noastre deşi moartea este urmarea necesară păcatului, ea păstrează şi un sens bun pentru că prin ea Mântutorul ne duce la comuniunea cu Dumnezeu. Desigur moartea este un fenomen contrar naturii, slăbeşte comuniunea cu Dumnezeu, este o despărţire nefirească a sufletului, care nu moare niciodată, de trup, din cauza păcatului. Sub aspect negativ moartea este o descompunere a trupului din cauza înclinării omului spre rău, însă moartea îmbracă şi un aspect pozitiv şi începe când omul care a dus o viaţă curată, duhovnicească, se oferă total lui Dumnezeu, cu care se uneşte acum.
Sfânta Scriptură afirmă categoric, în numeroase rânduri, existenţa sufletului după moartea trupului, deci el sufletul nu cunoaşte moartea pentru că sufletul s-a bucurat încă de pe pământ de căldura, de suflarea dumnezeiască, Dumnezeu făcându-l pe om persoană, în relaţie veşnică cu El. Iubirea lui Dumnezeu este neîntreruptă, curge permanent spre noi, atunci neîntreruptă este şi existenţa persoanelor spre care curge această iubire. Moartea înseamnă o trecere, o ieşire din viaţa pământească şi o intrare în altceva, în viaţa veşnică. Aşadar în viaţa pământească oamenii sunt călători şi tocmai această călătorie trebuie să aibă un scop, o ţintă, un final, pentru că noi nu mergem spre nonsens, spre nefiinţă. Desigur nimeni nu merge de bunăvoie spre moartea propriu-zisă însă omul credincios ştie că staţia lui finală este viaţa veşnică, comuniunea cu Dumnezeu.