A condus destinele culturii bistriţene şi a înfiinţat festivaluri de renume. Pompei Ştefănescu a trecut la cele veşnice

O veste tristă s-a abătut peste oamenii care slujesc cultura, dar şi peste cei care l-au cunoscut pe profesorul Pompei Ştefănescu, cel care a condus destinele culturii judeţului, atât în calitate de director al Bibliotecii, cât mai ales de şef al Comitetului pentru Cultură şi Artă.
Slujba priveghiului va avea loc azi, de la ora 18.00, la Capela de lângă Domus, acolo unde mâine, începând cu ora 12.00, va avea loc slujba prohodului şi-l vom conduce pe ultimul drum.
A fost apropiat al redacţiei noastre unde venea de fiecare dată cu mare drag şi vorbea despre soarta culturii de ieri şi de azi. Mai mult, a realizat la noi, în ultimii ani, rubrica „Epistole de altădată”, în cadrul căreia ne-am întâlnit cu scrisorile unor importanţi oameni de cultură. Momente memorabile din jurnalul culturii bistriţene vor rămâne scrise în cele două volume publicate – „Poveste adevărată – Rânduri dintr-un jurnal incomplet”, căruia i se adaugă un al doilea volum cu acelaşi titlu, ambele apărute la Editura Barna’s din Bistriţa.
Mergând pe urmele cărţii la 15 septembrie 1962 îl găsim pe tânărul Pompei profesor calificat al şcolii din Cociu. În anul 1965 este director la Biblioteca Raională Bistriţa. În ’66 îl găsim la Comitetul de Cultură şi Artă ca inspector. Lucruri multe şi frumoase datorează cultura judeţului domnului Pompei Ştefănescu. Merită amintit faptul că a fost printre cei care au luat parte, în anul 1968, odată cu constituirea Comitetului pentru Cultură şi Artă, la înfiinţarea unor renumite festivaluri – Regele Brazilor, Hora la Prislop, Rapsodia Trişcaşilor etc. Mai amintim contribuţia la dezvelirea bustului scriitorului Liviu Rebreanu – 1 noiembrie 1970, dezvelirea statuii lui George Coşbuc – 7 mai 1978.
Bunul Dumnezeu să-l aşeze în rândul drepţilor şi să-i dea odihnă veşnică.

Comentarii

29/09/20 12:25
Marius Nicolae Pop

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste ! Condoleante ,familiei indurerate! A fost si ramane in amintirea noastra. un apreciat membru al Clubului Monarhistilor Bistriteni!Cu regret in suflet, dr.MNPop

29/09/20 13:08
Toni

Profesorul Pompei Ştefănescu a fost un intelectual si un autentic om de cultură al judetului Bistrita-Năsăud. In anii comunismului când cultura populară traditională era impregnată de ideologia marxist-leninistă, Pompei Ştefănescu a reusit să purifice si să scoată la lumină adevărate nestemate ale folclorului de pe meleagurie Bistritei si Năsăudului.
Prin anii '70 pe cand conducea destinele consiliului culturii bistritene, Pompei Stefanescu impreuna cu Sever Ursa a scos o carte intitulata "Bistrita-Nasaud - Vatra folclorica", apărută in anul 1979 la Editura Sport-Turism Bucuresti, in paginile căreia bogat ilustrate, erau prezentate performantele artistice de exceptie ale formatiei "Cununa de pe Somes" care a dus faima folclorului bistritean pe toate meridianele lumii.
De asemenea, in paginile acestui album erau evocate traditiile locale precum 'Instrutatul boului' la Chintelnic, sau 'Iesitul plugului întâi', la Pintic.
Manifestările artistice precum 'Rapsodia triscasilor' de la Lesu sau 'Festivalul Culesul Cireselor' de la Ciresoaia, adunau laolaltă formatii artistice din tot judetul.Astăzi cele mai multe dintre aceste comori ale cantecului si jocului popular au dispărut.
Incetarea din viată a profesorului Pompei Ştefănescu reprezintă o pierdere pentru cultura si arta judetului Bistrita-Năsăud.
Dumnezeu să-l odihnească in pace!

29/09/20 18:42
George Carp

Dumnezeu să-l ierte, este o mare pierdere pentru familie, pentru noi, prietenii dânsului și pentru spiritualitatea județului nostru și nu numai!

30/09/20 10:56
Olimpiu Nușfelean

Unde-s caii de altădată? - ar trebui să-l întreb acum pe profesorul Pompei Ștefănescu. Caii pe care i-a iubit atît de mult și despre care îmi vorbea cu atîta drag de cîte ori - nu foarte des - ne mai întîlneam. A plecat acum în căutarea lor, să le urmărească galopul prin spațiile siderale, în împărăția Celui de Sus. Era om de cultură, dar și un mare nostalgic al vieții de la țară, pe care căuta să o refacă, în mod rafinat, în gospodăria din Unirea. A încercat să-și așeze o parte din povestea vieții în litera tipărită, dar aceasta rămîne mereu de completat. Cu ajutorul unor amintiri frumoase, în care sper să dăinuie cît mai mult. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

30/09/20 14:09
Paul

In loc de comentariu, mai bine poezia lui Octavian Goga intitulată "UN OM":
Rămas bun, biete mâini de trudă,
Atâta vreme-mpovărate,
Ce staţi pe pieptul slab acuma
Întâia dată-ncrucişate.
Ostaş al sfintei munci depline,
De-acum pământul te aşteaptă,
La judecata cea din urmă
Tu vei găsi socoată dreaptă!
Cinstită slugă credincioasă,
Vor odihni a tale moaşte,
Doar glia neagră şi mănoasă
Atât de bine te cunoaşte...
Închişii ochi n-or să mai ştie,
Şi nu s-or tulbura de jale
Când cai străini vor paşte iarba
De pe movila gropii tale.
Azi nu mai e îngust bordeiul
Să-ncapă jalea ta amară,
Din iconiţa ei, Preasfânta
Te vede cea din urmă sară...
La cap un muc de lumânare
Învie-ncet şi dă să moară,
Asemeni visurilor tale
În sufletul de-odinioară!
Numai o babă milostivă
Îţi străjuie la căpătâie,
Şi pe cărbunii din jertfelnic
Aşază boabe de tămâie.
De pe blidar un biet opaiţ
Îşi joacă para tulburată
Pe faţa strânsă sub bărbie
C-o legătură-mprumutată.
Încet s-apropie de tine
Şi-ţi pune-un ban în mâna slabă,
Îi tremură durerea-n gene
Şi-ncepe-a plânge, biata babă...
Îi fură tânguirea vântul
Ce bate-n drumul lui fereastra:
— Vai de norocul tău, vecine,
De ce-ai mai fost pe lumea asta?...
S-abat în mintea ei bătrână
Frânturi din rostul tău pe lume,
Cum doi băieţi ţi-s slugi, departe,
Şi nu le-ai mai ştiut de nume.
Din trei feciori ce-aveai, războiul
Ţi l-a-ngropat pe cel mai mare,
O fată-i moartă de ruşine,
Nevasta ta de supărare.
Se zbate-n sfeşnic lumânarea
Şi moare-n stingere domoală
A adormit în lacrimi baba,
Şi capul i-a căzut în poală...
Prin geamul spart clipeşte luna,
O clipă numai se arată,
Şi-n perna ei de nori ş-ascunde
În pripă faţa ruşinată...
Un popă-n grabnice tropare
Te va petrece dimineaţă,
Şi poate nimeni nu va plânge
Plecarea asta din viaţă...
De lângă şură, răzimată,
Te va privi muncita sapă,
De-ar şti vorbi surata bună,
Amar te-ar prohodi la groapă:
O viaţă-ntreag-am fost tovarăşi,
În ploi şi-n arşiţă de soare,
De truda palmei tale aspre
Eu m-am făcut strălucitoare.
Sclipirea mea spune ruşinea
Şi jalea care mă purta:
M-ai frânt de glia tuturora,
Dar n-am săpat moşia ta!

Ce-ar mai fi de spus? Pompei Ștefănescu a plecat la Domnul. A fost un mare iubitor de cultură si de natură. A fost un mare OM. Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească in pace.

30/09/20 14:10
Paul

In loc de comentariu, mai bine poezia lui Octavian Goga intitulată "UN OM":
Rămas bun, biete mâini de trudă,
Atâta vreme-mpovărate,
Ce staţi pe pieptul slab acuma
Întâia dată-ncrucişate.
Ostaş al sfintei munci depline,
De-acum pământul te aşteaptă,
La judecata cea din urmă
Tu vei găsi socoată dreaptă!
Cinstită slugă credincioasă,
Vor odihni a tale moaşte,
Doar glia neagră şi mănoasă
Atât de bine te cunoaşte...
Închişii ochi n-or să mai ştie,
Şi nu s-or tulbura de jale
Când cai străini vor paşte iarba
De pe movila gropii tale.
Azi nu mai e îngust bordeiul
Să-ncapă jalea ta amară,
Din iconiţa ei, Preasfânta
Te vede cea din urmă sară...
La cap un muc de lumânare
Învie-ncet şi dă să moară,
Asemeni visurilor tale
În sufletul de-odinioară!
Numai o babă milostivă
Îţi străjuie la căpătâie,
Şi pe cărbunii din jertfelnic
Aşază boabe de tămâie.
De pe blidar un biet opaiţ
Îşi joacă para tulburată
Pe faţa strânsă sub bărbie
C-o legătură-mprumutată.
Încet s-apropie de tine
Şi-ţi pune-un ban în mâna slabă,
Îi tremură durerea-n gene
Şi-ncepe-a plânge, biata babă...
Îi fură tânguirea vântul
Ce bate-n drumul lui fereastra:
— Vai de norocul tău, vecine,
De ce-ai mai fost pe lumea asta?...
S-abat în mintea ei bătrână
Frânturi din rostul tău pe lume,
Cum doi băieţi ţi-s slugi, departe,
Şi nu le-ai mai ştiut de nume.
Din trei feciori ce-aveai, războiul
Ţi l-a-ngropat pe cel mai mare,
O fată-i moartă de ruşine,
Nevasta ta de supărare.
Se zbate-n sfeşnic lumânarea
Şi moare-n stingere domoală
A adormit în lacrimi baba,
Şi capul i-a căzut în poală...
Prin geamul spart clipeşte luna,
O clipă numai se arată,
Şi-n perna ei de nori ş-ascunde
În pripă faţa ruşinată...
Un popă-n grabnice tropare
Te va petrece dimineaţă,
Şi poate nimeni nu va plânge
Plecarea asta din viaţă...
De lângă şură, răzimată,
Te va privi muncita sapă,
De-ar şti vorbi surata bună,
Amar te-ar prohodi la groapă:
O viaţă-ntreag-am fost tovarăşi,
În ploi şi-n arşiţă de soare,
De truda palmei tale aspre
Eu m-am făcut strălucitoare.
Sclipirea mea spune ruşinea
Şi jalea care mă purta:
M-ai frânt de glia tuturora,
Dar n-am săpat moşia ta!

Ce-ar mai fi de spus? Pompei Ștefănescu a plecat la Domnul. A fost un mare iubitor de cultură si de natură. A fost un mare OM. Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească in pace.

30/09/20 18:01
prof. Vasile Găurean

Ce om minunat a plecat dintre noi! Un suflet a cărui căldură te învăluia ca o zi de vară, oricând ne întâlneam. Dumnezeu să-l odihnească!

30/09/20 18:01
prof. Vasile Găurean

Ce om minunat a plecat dintre noi! Un suflet a cărui căldură te învăluia ca o zi de vară, oricând ne întâlneam. Dumnezeu să-l odihnească!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5