Dubăţoi - Dubai, via Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite (1)

Dacă până mai ieri se credea că circulaţia liberă a persoanelor pe Terra începe să nu mai constituie o mare problemă, iată că de puţine zile situaţia s-a cam complicat. După ce, în sfârşit, viza Schengen de acces în spaţiul comunitar european a devenit o realitate şi pentru cetăţenii romani, noua viza waiver, de acces în S.U.A., cum se întâmplă în alte 43 de state de pe glob, anunţată de către oficialităţile din State şi mai ales din România, cu surle şi trâmbiţe ca şi o mare realizare a politicienilor romani aflaţi la putere, iată că de câteva zile problema a luat o întorsătură nebănuită, mai ales din cauza imprevizibilului preşedinte Donald Trump. Deocamdată viza s-a blocat, ca să se mai poată gândi S.U.A. dacă o oficializează sau nu, aşa că trecerea Atlantaticului a devenit din nou imposibilă pentru numeroşii doritori români. Ba mai mult, astăzi, americanii clădesc în ritm alert zidul despărţitor faţă de mexicanii de la sud, în schimb mai declara, la vedere, că şi-ar dori teritoriile Canadei şi Groenlandei, ca să nu mai reamintesc şi faptul că nefericiţii ucrainieni şi palestinieni s-ar bucura mult să-şi găsească noi adăposturi prin alte ţări ca urmare a războiului cu Rusia sau cel cu teroriştii palestinieni. Despre Europa noastră, bătrâna noastră Europa, ce să mai vorbim, doar faptul că Austria şi Germania îşi trag obloanele de la uşi şi ferestre de frica noilor emigranţi veniţi din ţările sărace, situaţie identică şi cu cea din Olanda sau Danemarca. Şi în cazul nostru, al românilor, situaţia migranţilor în număr de peste cinci milioane din Italia sau Spania, din Franţa sau Anglia, locuri unde sunt destul de apreciaţi în privinţa contribuţiilor acestora la creşterea PIB-urilor noilor lor tari de şedere temporară, nu este prea clară. Aşa că unii dintre ai noştri se cam gândesc serios să se repatrieze, să-şi înfiinţeze firme şi afaceri proprii, iar alţii chiar să se angajeze la firmele deja existente şi de la care pretind, meseriaşii mai de valoare, 100 de euro pe zi, aproape cât câştigau nu demult de pe afară.

În sfârşit, am ajuns şi la deplasarea dintr-o ţară în alta, de pe un continent pe altul numai în scopuri turistice, cum a fost şi cazul nostru din ultimii doi ani. Anul acesta noi, toţi cei patru, care recent am finalizat proiectul "Călători prin Europa, fără viză Schengen" în 25 de episoade, ultimul "Londra, cu o istorie şi un prezent de neegalat", am hotărât să deschidem noi trasee, noi vizite de documentare în cele mai interesante locuri din lume, cum ar fi Golful Persic. Hotărârea de a vizita tari din Golful Persic am luat-o toţi patru, rezervându-ne şi bilete de avion pentru data de 1 februarie 2025, mai ales că aveam, încă din start, un puternic as în mânecă, numit Alexandros Cătălin B., născut la Bistriţa în urmă cu 30 de ani şi pe care urma să-l folosim în tot ceea ce înseamnă vizitarea Emiratelor Arabe Unite, a capitalei Abu Dhabi, apoi a Dubaiului, întrucât sponsorul nostru a mai obţinut, aici în Golf, o slujbă de cercetător în domeniul juridic la o universitate din Doha, capitala statului Quatar. Deci, din punct de vedere organizatoric şi material, totul urma să se desfăşoare ca la carte, mai ales că din echipa noastră veche nu au lipsit nici de această dată cei doi buni cunoscători ai limbilor engleză, spaniolă, greacă şi franceză, fără de care finalizarea proiectului nostru era mult mai dificilă. Cu câteva zile înainte de decolarea de pe Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca am hotărât să efectuez o deplasare în locul de hotar numit Dubăţoi, situat în miezul extravilanului dintre Armadia şi Pripasul nominalizate în romanul Ion de Liviu Rebreanu, acolo unde am şi eu ceva proprietăţi funciare, pentru a pregăti terenul în vederea cultivării lui prin luna aprilie a anului curent. De aici mi-a şi venit ideea titlului "Dubăţoi - Dubai" ocazie cu care mi-am readus în minte prin câte şi mai câte au trecut terenurile extravilane din acest perimetru. Respectivul  perimetru, în suprafaţa de câteva zeci de hectare, se spera să devină Poiana Năsăudului, la fel ca Poiana Braşovului, urmare a peisajului natural, al pădurilor de foioase ce îl înconjoară, la care se adauga faptul că drumul cel vechi a fost asfaltat, pe lângă care a fost amplasată şi reţeaua de gaz de la Năsăud la localitatea componenta Liviu Rebreanu, ca prin zona mai există şi reţea electrică de medie tensiune, la care se mai adaugă şi faptul ca terenurile prislopenilor, scoase aproape în totalitate la vânzare, erau de dimensiuni mai mari, nu ca şi delniţele din zona trecută deja la intravilan, Liviu Rebreanu - Cepari. Toţi politicienii, toţi consilierii locali care au ajuns în funcţii mai mari în Ţara Năsăudului au promis că în legislatura următoare zona de terenuri luată în discuţie va fi trecută la intravilan. Este vorba de primarii Dănuţ Oancea (P.N.Ţ.C.D.), Dumitru Mureşan şi Mircea Romocea (P.S.D.) şi în sfârşit, Dorin Vlaşin (P.N.L.)  au promis rezolvarea problemei, mai ales că şi-au angajat şi trei topografi, cei care urmau să întocmească documentaţia topografică. Până la sfârşit nu s-a rezolvat nimic. În cei 30 de ai trecuţi, cu posibilităţi de a se construi tot ceea ce permitea legislaţia vremii, populaţia Năsăudului putea creşte cu câteva mii de locuitori, mai ales că aici, în Dubăţoi şi împrejurimi permitea utilizarea terenului cu bune rezultate şi la cultivarea viţei-de-vie, pomilor fructiferi, legumelor şi cartofilor, la care se mai putea adăuga şi creşterea unor anumite specii de animale pentru categoria de localitate sat aparţinător oraşului Năsăud.

Năsăudul a pierdut din cauza pasivităţii factorilor de decizie de la nivelul primăriei orăşeneşti şi altceva, anume încrederea populaţiei faţă de deciziile funcţionarilor cu privire la împiedecarea retrocedării către vechii proprietari a suprafeţelor de păşuni din locul de hotar numit Poderee, cu toate că acestea aparţineau proprietarilor înscrişi în Cartea Funciara Năsăud în indiviziune. Mai ales secretarii primăriei s-au opus să restituie păşunile respective foştilor proprietari, ba mai mult, au pretins că cetăţenii proprietari să plătească pentru propria lor suprafaţa de teren, taxa de păşunat sau redevenţa primăriei. Situaţia este la fel ca acum 35 de ani, cu toate că Anexa nr. 17 la aplicarea Legii nr. 18 / 1991 a fost fluturata pe la toate organele locale, judeţene, însă fără niciun rezultat.

O a treia mare problemă a prislopenilor se referă la îngroparea cu bună ştiinţă de către Primărie şi Drumurile naţionale (DN 17 C) a lucrării de investie cu bani de la Uniunea Europeană "Canalizare ape pluviale". După ce obiectivul a fost finalizat s-a hotărât înfundarea gurilor de canal pentru a se putea asfalta drumul naţional, cu promisiunea că după aceea să se repună în funcţiune canalul de ape pluviale de pe strada principală. Însă aşa ceva nu s-a întâmplat nici în ziua de astăzi, ceea ce face ca după fiecare ploaie, apa ce curge de pe versant să ajungă pe şosea, la marginea trotuarului, după care, la fiecare trecere de autovehicul trecătorilor de pe trotuare să le fie administrat un duş puternic, la fel şi faţadelor caselor, gardurilor şi porţilor. M-am tot gândit cum să aduc un primar la Pripas, cu care să fac o deplasare pe trotuar după o ploaie mai consistentă, ca să-l văd cum se manifestă după ce duşul de ape pluviale ce au dizolvat în scurgerea lor de pe deal numeroase cantităţi de argila ajung pe cravata şi hainele sale, schimbate câteodată chiar de două ori pe zi.

La toate aceste mici - mari probleme ale urmaşilor lui Ion şi Anei din romanul Ion, în cei 35 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 evidenţiez şi o mare realizare, exact de pe locul în care între cele două Războaie Mondiale "funcţiona" Crâşma lui Avrum, Cherhanaua lui Avrum, în care chiar şi eu am putut intra în urmă cu aproape 80 de ani. Aici, au fost declanşate de câţiva ani lucrări de amenajare a unei parcări de 200 - 300 mp, printr-o oarecare nivelare a terenului şi împrăştiere a unor pietricele aduse de pe Valea Ilvelor, însă neasfaltat, fapt pentru care inaugurarea a fost tot amânată. Nu şi pentru noii sosiţi din urmă cu două săptămâni, turişti veniţi din zona Oceanului Indian, cu trei vehicule trase fiecare de către un cal putere şi cu un număr apreciabil de puradei. S-au oprit aici, la noul local public, "Popas la Pripas", unde s-au bucurat de inaugurarea parcării, după care şi-au continuat drumul spre Armadia. Cu un antemergător, pe o bicicletă "achiziţionată" de pe traseul Bistriţa - Valea Cepariului, care să avertizeze familiile din cele trei căruţe în cazul posibilităţii de a fi prinse de către noul radar scos şi pus la pândă pe marile şosele ale ţării.

 

 

 

(Va urma