După o lansare de carte

Motto: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”
Tudor Arghezi

Titlul scrierii de faţă este restrictiv şi nesemnificativ pentru valoarea evenimentului; o recunoaşte autorul comentariului şi, evident, îşi cere scuze. Într-adevăr, în sala de festivităţi a Căminului Cultural din Maieru, doi profesori şi scriitori din Maieru, Icu Crăciun şi Iacob Naroş au lansat o carte de o inestimabilă valoare pentru măiereni şi pentru literatura românească. Cartea se intitulează: „Autori măiereni-antologie”. Am o datorie de suflet să vorovesc pe marginea evenimentului şi rezultatului lui - cartea, pentru că sunt măierean şi iubesc mult Maieru cu tot ce emană spiritualitate din el.
Autorii cărţii, Icu Crăciun şi Iacob Naroş, au avut modestia să-şi lanseze cartea în Maieru; nu în Năsăud, nu în Bistriţa sau Cluj unde ar fi avut o publicitate largă şi participare aleasă. Autorii au ales Căminul Cultural din Maieru pentru că ei sunt măiereni, pentru că ei au scris pentru măiereni şi pentru că oamenii despre care scriu sunt din Maieru. La lansare au participat: reprezentantul județului Bistrița-Năsăud al Uniunii Scriitorilor din Cluj, scriitorul Cornel Cotuțiu, colegi de breaslă şi de gândire ai autorilor, din Rodna, Năsăud, Bistriţa, Beclean, Sângeorz. Ideea care mi-a pus ţeruza în mână a fost că trecerea spre public a cărţii s-a produs în Maieru. Tare m-am simţit mândru că sunt măierean şi că oaspeţii s-au putut convinge ce mlădiţe spirituale bat la porţile afirmării în Maieru. Am scris în câteva rânduri că Maieru are sub Muncel, sub Boboşa, în Vernirea sau sub Pârcioaia un har divin din care se nasc valori ale spiritului. Oamenii de cultură ai Maierului au cucerit şi de această dată mejdiile de peste Maieru ca şi Rebreanu, Iustin Ilieş, Boşca Mălin sau Sever Ursa.
Trebuie să mărturisesc că „produsul lansat pe piaţă” – cartea are o valoare inestimabilă. Valoarea ei este literară, spirituală dar şi socială. „Antologia...” adună măierenii împreună atât pe cei ce scriu cât şi pe ceilalţi. Antologia aduce acasă măierenii-scriitori, îi face cunoscuţi, îi aşează din nou între Muncel şi Colnic. Îi apropie de bunii lor, de neamuri şi de casele lor bătrâneşti pomenite şi descrise de ei în poeme de jale. Cartea este un adevărat monument alcătuit de autorii ei din muncă, multă muncă, răbdare, suflet, ştiinţă, dragoste de Maieru şi de oamenii săi.
În această clipă îmi trece prin minte proverbul, cunoscut de toată lumea: „Câinele care latră nu muşcă; da, dar câinele cunoaşte proverbul?”. Noi oare ştim ce cuprinde cartea dacă nu o citim? Noi, măierenii, ştim ce înflăcărare ne oferă conţinutul cărţii dacă nu citim cartea? Îndemn măierenii să citească „Antologia....”
Să răsfoim; de la început suntem încântaţi şi emoţionaţi să aflăm cum un consătean, silvicultor ca pregătire de bază, dar apoi şcolit la facultăţi scrie la Cluj poezii selectate şi publicate de cele mai reputate edituri. Un alt măierean , petrolist scrie la Ploieşti poeme impresionante. Mă mândresc, aflu citind cartea că mulţi autori vorbesc şi scriu în limbi străine. Ce s-ar bucura Emil Boşca Mălin....La mijlocul cărţii dăm de badea Octavian Hodoroga. Este săteanul, rapsod măierean care a purtat la el în timpul războiului, printre şrapnele şi gloanţe un caiet cu scrisori de pe front. Îi plăcea scrisul lui badea Octavian, deşi avea doar 4 clase. O întâlnim în carte şi pe Victoria Ometiţă cu poezii încântătoare. Desigur, dintre scriitorii cunoscuţi şi prolifici nu lipseşte Sever Ursa.
Cartea adună măierenii în jurul caselor lor bătrâneşti, în jurul copilăriei lor. Dorul de glia natală, dorul de neamuri şi casa din Maieru răzbat în toate scrierile măierenilor autori. Autorii cărţii au pus pe copertă o fotografie veche a Maierului cu multe case bătrâneşti; restituiri binecuvântate, aduceri-aminte sfinte.
Eu mă înclin cu smerenie şi recunoştinţă în faţa celor doi consăteni care au strâns laolaltă strădania şi patima pentru scris a consătenilor noştri răspândiţi în colţurile ţării şi în lume.