„Fiţi blânzi şi smeriţi precum Eu sunt!”

Iisus Hristos aduce, prin venirea Sa pe pământ, pentru salvarea omului de la păcat, o nouă lege, aceea a iubirii nemărginite faţă de Creator, dar şi faţă de semeni.
Urmând îndemnul Mântuitorului de a-L lua ca model: blând, bun, smerit, viaţa omului se poate apropia de aceea a sfinţilor, ba mai mult se poate asemăna până la identificare cu a Sa. Dacă omul I-ar respecta poruncile Pământului ar fi Raiul celor ce-l locuiesc, cum pentru cei ce trăiesc adevărat creştineşte aşa este.
Nu este greu pentru cine a înţeles că toate comorile materiale, măririle şi onorurile rămân aici, când ajunge la capătul călătoriei pământeşti şi dacă s-ar conştientiza că omul este doar un ziler, adică un angajat cu ziua al lui Dumnezeu, dovadă este realitatea că nu se ştie clipa când suntem chemaţi… abia atunci sufletul ar avea prioritate.
Proroci falşi au prevestit în multe rânduri sfârşitul lumii. Toţi se întreabă când va fi…
Omului căruia îi pasă de suflet înţelege că sfârşitul lumii, pentru fiecare, este când s-a rupt firul vieţii… Adevăratul sfârşit rămâne taina lui Dumnezeu. După sfintele cărţi, Dumnezeu îşi are planul de biruinţă asupra tuturor antihriştilor, a celor ce smintesc minţi prin falsa credinţă, ca şi cei ce aduc suferinţă semenilor.
Dumnezeu, prin Sf. Treime, arată omului toate căile mântuirii, i-a pus la dispoziţie toate posibilităţile în această lucrare, începând cu Rugăciunea, Sf. Liturghie, cercetarea bisericii, ne-a dat pe Fecioara Maria – mijlocitoare, miloasă, Sf. Cruce, armă a biruinţei sale asupra morţii, Sf. Icoane, prima fiind chipul său de pe marama Veronicăi, Învierea – biruinţa asupra morţii, Sf. apostoli şi evanghelişti, Sf. mucenici şi muceniţe, postul, ajunul, metaniile etc. Cei rătăciţi de la religia ortodoxă le neagă, le profanează prin multe denigrări, atrăgând şi alte suflete şi amar vor plăti.
Cum poţi spune că Maica Domnului este o femeie oarecare, cum poţi despărţi pe Fiu de mamă când adevărul este limpede.
Merită compătimirea, ca şi cei care prin viaţa de lux, îmbogăţire, prin viclenie, hoţie, prigonind şi luând de la cei slabi care, păcăliţi, le-au dat puterea şi apoi sunt aduşi la limita disperării, săvârşind crime sau luându-şi viaţa.
Demolatorii istoriei, ţării şi ai satelor, ştergând trecutul, văzând moştenirea lăsată de strămoşi urmaşilor, nu lor, se înşală crezând că donaţiile la mănăstiri şi biserici, din furt, vor fi primite şi-i va mântui – Nu! Doar ce dai din munca ta, ba mai mult, jertfa şi sângele înaintaşilor pentru tot ce-au lăsat şi acum se înstrăinează va fi un blestem peste urmaşi…
Sărbătorile sfinte, ca şi ale sfinţilor, trebuie să aibă gustul adevărat al bucuriei, chiar când sunt otrăvite de cei ce seamănă suferinţa, iar solidaritatea morală să aducă o picătură de linişte şi clipe de iertare şi luminare a fraţilor cu putere şi ca un armistiţiu să zicem:
Doamne, dă-ne drag de ţară la toţi românii!”
Profesor Rafila Mureşan