Lansare carte „Biografie indiscretă” – la Bruxelles

La sfârşitul lunii iunie 2012, Marilena Toxin a fost invitată la Bruxelles de către d-na Carmen Ducaru, de la Centrul Român de Informare şi de către părintele Patriciu Vlaicu de la Biserica Ortodoxă Română „Sf. Nicolae”, tot din Bruxelles, la o lansare de carte. Au fost de faţă profesori de la Şcoala Parohială, ofiţeri români de la NATO, credincioşi ce au asistat la slujba de duminică. Părintele Patriciu Vlaicu, preot paroh, din Cluj, care slujeşte la Bruxelles, a fost deosebit de amabil şi încântat, a spus: „Azi, o doamnă învăţătoare, frumoasă, din Bistriţa, cu care am colaborat într-un Proiect educativ, este prezentă şi ne onorează. Trebuie să amintesc faptul că prin IŞJ BN, copiii de la Grădiniţa „Dumbrava Minunată” au realizat lucrări şi tablouri de artizanat de o profunzime deosebită. Copiii de la şcoala noastră, care e un fel de Palatul Copiilor, unde la sfârşit de săptămână derulăm activităţi creative, au trimis la schimb lucrări în Bistriţa. Consider parteneriatul extraordinar de reuşit şi le mulţumesc pe această cale tuturor colaboratorilor.
Acum doresc să vorbesc puţin despre cartea pe care d-na M. Toxin a adus-o azi aici, căci d-na nu se ocupă doar de copii, ci scrie şi proză.
Această carte, după spusele autoarei, conţine foarte puţină ficţiune, este o carte biografică, pentru că e vorba de multe documente despre viaţa celor care au luptat pe frontul de vest, în al doilea război mondial. Uneori suntem prea dispuşi să uităm de istorie. Uităm cât de greu le-a fost înaintaşilor ca noi să e bucurăm de pace. Şi atunci, ca şi acum, oamenii au dovedit că au două feţe. Unii îi puneau pe alţii să moară, alţii mureau cu gândul la copiii lor. În acele vremuri să ai ce să mănânci era un lux. Azi nu mai preţuim aceste lucruri. M-au impresionat următoarele rânduri, cu pregătirea de plecare pe front: (şi citeşte)
„Cei „mari” vorbeau de libertate, de omenie şi se gândeau la jaf. Vorbeau de umanitate şi se pregăteau de crime, despre adevăr şi răspândeau minciuni şi calomnii, despre onoare şi se înşelau reciproc, ca vânzătorii de vieţi omeneşti…
Şefii rosteau aceeaşi placă, încărcată patetic de patriotism. Cânta fanfara militară… Acest spectacol odios, bine regizat, era privit de oamenii bogaţi, mulţumiţi. Apoi, au fost lăsaţi pradă tunurilor şi puştilor în bătaia morţii, ori a vântului”…
Ar trebui să învăţăm din lecţiile trecutului şi d-na M. Toxin n-a uitat, pentru că are un băiat ofiţer.
Azi a venit să facă şi o pomenire pentru toţi morţii de pe front. Le mulţumesc oamenilor care ştiu să-şi pună sufletul pe hârtie!”
M. Toxin a făcut cadou cărţile cu autograf, mai ales românilor aflaţi în Belgia. A fost o zi reuşită, de neuitat!