Ne-am săturat!

Ati instituit un adevarat aparat de defaimare a colonelului Petrache. Aveti, insa, o problema. Mare. De netrecut! Noi, destinatarii textelor in care il defaimati pe Costinel Petrache, il cunoastem si pe el, va cunoastem si pe voi. Voi ati fost dintotdeauna cum va infatiseaza el, va cunoastem indeaproape, va vede intreaga tara; el nu a fost niciodata cum il descrieti (descoperiti!) voi, il stim de-o viata. Este limpede, "Naufragiul Submarinului Garinus" v-a scos din minti! Asteptam cu sufletul la gura si celelalte carti, acum, apropiat, "Viata neromantata a Marelui Garinus" si " Altitudini de carton". Ii multumim pentru tot ceea ce face pentru moralul si sufletele noastre de care voi va bateti fara mila joc! Il admiram pentru faptul ca infrunta singur sistemul. Il infrunta singur, dar nu este singur, suntem alaturi de el. Trebuie sa stiti asta!

Remarc perseverenta cu care aceste texte sunt trimise mai peste tot. Obiectivul actiunii imi este clar: anatemizarea unui om, fost colonel, acum in rezerva, care a avut curajul sa expuna public teme sensibile ale vietii militare - chestiunea uni caz concret de dobandire a titlului de doctor in stiinte militare sub obladuirea sefului smg, faptele imorale ale sefului smg de asumare a unor lucari care nu ii apartineau intru totul, chestiunea sefiei smg, starea de numultumire in randul cadrelor militare. Cunosc toate aceste angajamente publice ale colonelului Costinel Petrache, asumate in chip mai mult decat demn, cu care am fost si sunt intocmai de acord, dupa cum sunt la curent si cu acordul larg al celor care ii impartasesc opiniile, acest lucru, de fapt, creindu-va insomnii. M-a surprins lipsa oricarei reactii din partea institutiei in legatura cu oricare dintre subiectele expuse public, precum si din partea celor care l-au "atacat" in fel si chip. Nicio reactie, domnule "Vizitator"! E limpede, inseamna ca avut deplin dreptate! Inseamna ca acolo sunt, cu adevarat, problemele si nu in scormonirea unui trecut din care dumneavoastra scoateti fapte neverosimile. O viata nu s-au cunoscut, se cunosc abia acum, intr-o genetica mai mult decat suspecta, cand are curajul sa arate buboiul sub care "puroiul" Ostirii Romane isi face de cap... Dar, uite, admit, desi ma indoiesc, ca textele pot fi o problema de constiinta, a constiintei dumneavoastra.. Daca este asa, trec peste faptul ca tocmai acum va da constiinta afara din casa, dar nu pot sa trec cu vederea faptul ca nu aveti decenta asumarii, mai cu seama ca sunteti unul si ... acelasi!

Recunosc ca nu am avut niciodata rabdarea sa citesc pana la capat cel putin o pagina din operele „justitiarului” Petrache si nu cred sa fi reusit aceasta performanta, pana acum, vreun pasionat de literatura. Un stil scabros si alambicat, plin de elemente bombastice si pretentii de sufocare in tezaurul de expresii cu sensuri multiple, de altfel, extrem de bogat al limbii romane, developeaza si defineste un individ chinuit de soarta, de propriile amagiri si dezamagiri, care nu gaseste cuvinte potrivite, dar inventeaza altele cu sens doar in mintea-i ratacita, pentru a debita delirul care-i mistuie putreziciunea din adancuri.

Ca intr-un labirint de oglinzi ce deformeaza profund realitatea palpabila, acest subiect s-a miscat toata viata haotic si se misca si acum dezordonat, brownian, in aceasta lume pe care nu o intelege dar care il suporta, fara a respecta valori consacrate si fara a se ghida dupa repere conventionale. Pentru el, un om poate fi, in primul moment, un prieten “de-o viata” si in urmatoarea clipa un “dusman de moarte”, functie de interesul care i-a fost satisfacut sau nu, asemeni unui tanc rasfatat si plangacios caruia i-ai luat putin mingea sa te joci dupa ce i-ai dat o bombonica.

Sa ilustram sumar acest lucru, aplecandu-ne doar asupra unui fragment din editorialul de “adio”, din revista Gandirea Militara Romaneasca, nr. 2 din 2008, care trebuia sa marcheze, nu-i asa, impartirea temporala a lumii intre viata I.C. (inainte de Costinel) si D.C. (dupa ......):
“Am trudit sub mandatul a cinci sefi ai Statului Major General si i-am cunoscut indeaproape pe toti cei care, multumim Domnului!, impart cu noi ivirea diminetii.Pe toti i-am pretuit si ii pretuiesc deopotriva, pe toti i-am iubit si ii iubesc nemasurat. Le multumesc cu deferenta pentru increderea pe care mi-au acordat-o, dar, mai cu seama, pentru libertatea pe care mi-au ingaduit-o in afirmarea principiilor si a proiectului in care credeam. Nu mi-a fost atinsa in niciun fel.”

Si acum un fragment din epistola catre “comandantul suprem al fortelor armate” , Cine sa nu fie sef al Statului Major General!, la aproape doi ani dupa despartirea de haina militara, cerandu-ne scuze pentru publicitatea gratuita pe care o facem tribunului “disponibilizat-pensionat”:
“Am trudit sub comanda nemijlocita a ultimilor cinci sefi ai Statului Major General. Liderul de astazi este singurul, ca de altfel din toata istoria institutiei, care si-a centrat actul de asa-zisa conducere pe dispretuirea manifesta a subordonatilor, degringoladizarea structurala si organica a institutiei, nonvalorizarea promovarii in functii, ridicarea arbitrariului si a tendintelor despotice la rang de sistem.”

Unde sa cautam ce este adevarat sau, mai bine zis, cine este cu adevarat acest personaj tembel, decat in manualele de psihologie si psihiatrie care zac cumninti, necitite de cei care permit intrarea in sistemul militar a unor asemenea specimene, sau in cartile despre ratatii care si-au cladit intreaga cariera pe minciuna, lingusire si dispret profund fata de conditia umana.

Contradictia faimosului fondator al premiilor nationale GMR este evidenta in cele doua ipostaze si este, poate, rodul gandirii strategice formate in urma lecturarii cartilor “autorilor militari, peste noua sute” si tezelor “celor care au asudat spre a dobandi titlul de doctor in stiinte militare, aproape patru sute”.

In realitate, intreaga truda a lui Lenitsoc (sa-l tratam cu pseudonimul care-i place micutului) a fost aceea de a incerca sa introduca “cantitati de strategie” in malaxorul mintii sale bolnave, crezand ca va iesi din el un mare carmaci, tolba de carte, general la comanda unor esaloane de anvergura, fara a-i fi necesara numai un pic de practica la comanda. Cel mai mare esalon pe care l-a condus a fost plutonul pentru ca deja o companie dispusa in careu i-ar fi putut vedea ascuns, sub masca afisata de om drept, caracterul infect, iresponsabil si distructiv.
Poate nu l-a ajutat in ascensiune si faptul ca a fi un ofiter de nivel NATO trebuie sa cunosti limba engleza. Ori el nu se descurca saracutul si nu speak-uia in niciun fel slovele lui Shakespeare si prima intrebare care se pune firesc este cum sa fie trecut un asemenea exemplar in corpul generalilor Armatei Romanei, cand orice examen incepe cu un test eliminatoriu de limba straina?

Cat despre activitatea lui la sefia GMR, cine vrea sa afle despre comportamentul marsav si libidinos al acestui derbedeu notoriu cu doamnele din colectivul redactional al revistei, cu adevarat respectabile si harnice, nu are decat sa se duca la sediul redactiei si sa afle, dar, va asigur ca nimeni nu vrea sa-si mai aduca aminte de acest monstru carmaci, care a fost un cosmar pentru sistemul militar, un adevarat model de “cum nu trebuie sa fie un om”.

Asa ca aviz celor de la SCMD, ca acest individ periculos cu atitudini revansarde va intina cat de curand orice demers al dumneavoastra spre mentinerea unor drepturi castigate, tarandu-va in noroiul unde isi are culcusul.

Va urma!