Anamaria Marti: La atelierele noastre muzicale vin copiii care iubesc muzica tradițională

Anamaria Martie e un artist din tânăra generaţie, un artist care pentru mine, personal, deocamdată, şi sper ca şi de acum încolo, păşeşte pe drumul curat al cântecului popular. Este profesoară, coordoneaza Grupul „Spice” .

Rep.: - Sunt puţini artişti care rămân doar pe acest drum curat al cântecului popular şi care nu sunt furaţi de succesul imediat. Acest drum se construieşte şi rămâne solid. Tu insufli această dragoste şi pentru tinerele din Grupul „Spice”. Cât de greu este să le spui să aleagă acest drum curat?

Anamaria Marti: - Este greu şi uşor, în acelaşi timp. De ce spun asta? Am observat că în ultima vreme vin spre mine copii care admiră ceea ce fac eu, cărora le place muzica populară şi, cumva, se selectează de la sine. Într-adevăr, poate mai există copii care încep şi ulterior se răzgândesc sau o iau pe un alt drum, dar nu poţi opri acest lucru. Cumva, menirea mea este să-i pot îndruma pe cei care vin spre mine, pe acest drum curat, spre un succes care vine prin muncă, care vine bine clădit şi care se aşază pas cu pas nu dintr-odată.

Rep.: - Dacă vorbim despre festivaluri, despre scenă, pentru că, până la urmă, vorbim despre scenă, nu despre partea de divertisment, în primul rând pentru scenă trebuie să clădim. Dacă vorbim despre scenă, anul 2023 a adunat multe roade pentru voi. Am scris în ziarul „Răsunetul” de fiecare premiu în parte şi m-am bucurat tare mult. Deci, se adună roade şi pe partea de autentic.

Anamaria Marti: - Da, aşa este – şi îţi mulţumim că ai fost şi eşti alături de noi de fiecare dată. Contează foarte mult să fie oameni care te susţin, pentru că aceşti copii muncesc foarte mult, noi toţi, împreună, muncim foarte mult. Este o bucurie şi pentru ei, şi pentru părinţii lor, şi pentru cei din oraş care află despre aceşti copii, este o bucurie să vadă că încă se apreciază muzica populară adevărată, că încă există copii care îmbracă costumul popular, care cântă muzică populară, care merg pe acest drum curat, şi îţi mulţumim pentru acest lucru.

Rep.: - Cu mare drag. De câtă muncă e nevoie ca să aduci un premiu? Am văzut că aţi fost la malul mării de unde aţi adus trofeul aici, în Bistriţa-Năsăud. Câtă muncă e?

Anamaria Marti: - Foarte multă muncă. E greu de contorizat pentru că sunt zeci, sute de ore de muncă, atât profesorul cu copilul, atât cu mine, cât şi cu sora mea, pentru că şi ea pregăteşte o parte dintre copiii care sunt la „Spice”, cât şi munca individuală a fiecărui copil care se face acasă. E greu de contorizat. E vorba de sute de ore de muncă, de cântat, de căutat repertoriul, de pregătit costumul potrivit, de pregătit tot momentul în sine.

Rep.: - Mai sunt costume specifice, pentru că ai copii cam din toate zonele judeţului? Are fiecare din zona lui costum? Pot face rost?

Anamaria Marti: - În mare parte, da. Într-adevăr, mai sunt şi copii de la oraş care şi-au ales cumva o anumită zonă, dar merg, se îmbracă şi cântă cântece din zona respectivă, chiar dacă ei sunt de la oraş. Caută ori să ia din zona bunicilor, de pe Câmpie, de pe Şieu, ori de pe Someş, dacă au puţin rădăcini de pe acolo, dar mai găsesc. Într-adevăr, îşi mai şi confecţionează, dar merg pe modele tradiţionale. Cred că le-am şi insuflat şi le-am transmis această dragoste pentru costume frumoase, pentru costume autentice. Caută şi găsesc.

Rep.: - La rândul tău, ai fost copil la Feldru. Care a fost momentul în care te-ai gândit că vrei să cânţi sau a venit cumva natural?

Anamaria Marti: - În prima parte a vieţii mele, a venit natural, pentru că bunicul meu cânta. În familia noastră cânta aproape toată lumea. Chiar acum, de sărbători, când ne-am întâlnit cu toţii acasă şi am colindat, ne-am dat seama că noi toţi cântăm frumos, avem voci plăcute. După ce am mai crescut, am fost îndrumată spre ansambluri folclorice, spre a lua nişte ore de canto, de a mă perfecţiona, dar decizia de a face asta, de a cânta în mod profesionist, zic eu, am luat-o când eram deja destul de mare, adică după ce am terminat liceul. Pentru că, până atunci, am jonglat cu cântatul, am zis da, e un hobby, îmi place foarte mult, dar nu ştiam sigur dacă asta voiam să fac pe viitor. După ce am terminat liceul ,mi-am dat seama că ăsta e drumul meu sau măcar o parte din drumul meu, pentru că eu am terminat Liceul Pedagogic şi pe urmă am mers la Facultatea de Muzică, ca dovadă că acum sunt şi cântăreaţă, şi profesoară. Le-am îmbinat foarte bine, zic eu şi, slavă lui Dumnezeu, că El m-a îndrumat şi mi-a ghidat paşii. Eu cred că a fost mâna Lui.

Rep.: - Este foarte important să faci ceea ce-ţi place şi, iată, le-ai îmbinat foarte bine, eşti la Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, într-un birou cu doamna Matilda Pascal Cojocăriţa. De la ea ce ai învăţat?

Anamaria Marti: - Foarte multe lucruri. Probabil că ştii şi tu că este o persoană foarte exigentă şi perfecţionistă. Pentru unii poate părea prea mult, nu neapărat rău, dar poate prea drastic. Eu consider că, pentru a face lucrurile bine, e nevoie să ai această dorinţă în interiorul tău de a face lucrurile bine, să-ţi doreşti să te perfecţionezi, să-ţi doreşti să-i faci pe oamenii din jurul tău, oamenii pe care tu îi conduci, să facă lucrurile bine. Şi e nevoie să fii drastic în anumite momente, ai nevoie să fii ferm, uneori eşti mai blând, alteori mai ferm, dar trebuie să găseşti acest echilibru pentru că altfel nu poţi să faci lucrurile bine din punct de vedere profesionist. Asta am învăţat de la ea, şi-i mulţumesc pe această cale, pentru că, poate că nu şi-a dat seama, dar eu am tot preluat şi am „furat”.

Rep.: - Am „furat” cu toţii de la dânsa, şi prin modul în care prezentăm şi prin felul în care interacţionăm cu publicul, şi este foarte important. Să ne întoarcem puţin la proiectul „Spice” şi la atelierele voastre de muzică, pentru că, împreună cu sora ta, aveţi aceste ateliere de muzică. Ce propun aceste ateliere?

Anamaria Marti: - Aceste ateliere îşi doresc, în primul rând, să aducă copiii cât mai mult spre artă, spre arta muzicală, pentru că asta facem noi. Eu consider că un copil se dezvoltă echilibrat dacă are în viaţa lui şi o formă de artă. Sunt unii care poate merg spre partea de arte plastice, alţii spre dansuri. Noi oferim partea muzicală. Un copil care cântă, care se întâlneşte cu alţi copii care cântă, care se dezvoltă pe această latură, ulterior, consider eu, că sunt şanse mai mici să o ia pe un drum greşit, pentru că se formează într-un anumit fel. Este într-un colectiv care are valori sănătoase. Şi, în primul rând, cred că ăsta este scopul atelierelor, iar mai apoi, pentru cei care vor efectiv să facă o meserie sau o profesie din asta, într-adevăr, muncim mult, aducem multe elemente, ducem copiii pe scenă, îi îndrumăm pe toate laturile, atât vocale, cât şi de prezenţă scenică, astfel încât să devină artişti cât mai profesionişti.

Rep.: - Nu este uşor, este dificil, trebuie şi răbdare cu copiii, trebuie şi ei să înţeleagă că succesul nu vine imediat, că trebuie construit în timp.

Anamaria Marti: - Exact. Cred că acest lucru îl facem cel mai bine prin exemplul nostru. Copiii pe care eu îi pregătesc conştientizează faptul că lucrurile măreţe se fac pas cu pas. Văzând, poate exemplul meu – şi sper că este unul bun –, şi eu mă străduiesc să fiu un exemplu bun pentru ei. Degeaba le spui că nu se face aşa, pentru că, dacă eu aş face altfel nu m-ar crede, nu aş avea credibilitate în faţa lor.

Rep.: - De aceea, din ce în ce mai mulţi dintre soliştii noştri îşi pierd din puterea exemplului. Este foarte greu să rămâi aici pentru că tentaţiile sunt mari, sunt foarte mari, şi trebuie să ştii când se te retragi, de unde să te retragi, unde să mergi, cum să mergi. Şi este dificil în ziua de azi pentru că îţi rămân puţine oportunităţi la care să participi.

Anamaria Marti: - Da, aşa este.

Rep.: - Tu ai bucuria cu „Dor Românesc”...

Anamaria Marti: - Aşa este. Este o onoare pentru mine să fac parte din Ansamblul profesionist „Dor Românesc” şi pe această cale îi mulţumesc doamnei Matilda Pascal Cojocăriţa, îi mulţumesc domnului manager Alexandru Pugna şi vreau să-i mulţumesc şi doamnei Domnica Dologa pentru că a fost un exemplu pentru mine.

Rep.: - Şi mereu sunteţi una lângă alta.

Anamaria Marti: - Da, încă de când eram micuţă. La ansamblu cu ea mă sfătuiesc şi tot ea mă îndrumă în multe aspecte. Şi, aşa cum ai spus, poate că oportunităţile sunt mai puţine, dar sunt mai valoroase şi, pentru mine, valorează mai mult decât să fie multe, la grămadă şi să nu mă împlinească. Dacă mă duc în locuri care nu mi se potrivesc, simt că am lăsat ceva din mine, s-a dus din energia mea.

Rep.: - Se mai întâmplă să mergem în locuri care nu ni se potrivesc...

Anamaria Marti: - Şi ne facem mai mult rău decât bine. Şi atunci prefer să fie mai puţine, dar mai valoroase, pentru că îmi aduc mai multă împlinire şi poate chiar mai multă valoare artistică, să zicem.

Rep.: - Ce este pentru tine Valea Someşului Mare, ţinutul năsăudean?

Anamaria Marti: - Este acasă. Este casa mea, locul unde m-am născut, mai exact la Feldru, este ceea ce cânt, pentru că am încercat să-mi aleg repertoriul cât mai specific de zonă. Acolo e sufletul meu. Sunt legată de tot ce ţine de costumul popular, de tradiţii, peisaje, dealuri, ape, familia mea, să nu uităm, pentru că sufletul meu este acolo şi pentru că este familia mea acolo, la Feldru, unde mă întorc destul de des. Acum, de sărbă- tori, am fost şi am colindat.

Rep.: - Cum au fost sărbătorile?

Anamaria Marti: - Au fost liniştite, am stat cu familia, am stat cu cei dragi, am mers şi i-am colindat pe cei mai apropiaţi de familia noastră şi a fost foarte-foarte plăcut.

Rep.: - Pentru tinerii, pentru tinerele – băieţii vin mai puţin la cursuri...

Anamaria Marti: - Mai puţin. Vin când sunt mici, pe urmă fac fotbal.

Rep.: - Pentru cei care vor să vină spre voi, cum vă pot găsi?

Anamaria Marti: - Noi avem o pagină de facebook care se numeşte „Atelierele de voci by Marti” unde, dacă ne scriu pe messenger, răspund ori eu, ori sora mea şi fiecare dintre noi avem şi paginile personale – Anamaria Marti şi Ioana Marti – unde pot lua legătura cu noi. Pe facebook găsesc şi numerele de telefon şi aşa pot lua legătura cu noi. Aşteptăm cât mai mulţi copii şi tineri să vină spre noi.

Rep.: - Învaţă şi muzică uşoară?

Anamaria Marti: - Da, sora mea este şi ea studentă în anul III la Academia de Muzică şi ea cântă muzică uşoară, jazz.

Rep.: - Foarte frumos. Am văzut-o şi am prezentat-o o dată la Năsăud, foarte frumos.

Anamaria Marti: - Ea a mers pe această latură, acum, de când am crescut. A început cu muzică populară, pe urmă şi-a dat seama că vrea să cânte muzică uşoară, iar acum cântă şi folclor reinterpretat în variantă de jazz, pop, rock şi îi place foarte mult. Ea pregăteşte copiii atât pe muzică populară, cât şi pe muzică uşoară. Amândouă, cumva, îmbinăm această latură, pentru că şi mie îmi place să cochetez puţin. Adică, nu o să mă las niciodată de muzica populară, de folclor, dar îmi place şi această latură, o experimentez şi, de ce să nu fac şi asta.

Rep.: - Folclorul, aceste rădăcini, muzica populară, au adus foarte mult succes şi jazzului, şi muzicii uşoare. Sunt inspirate de aici pentru că sunt rădăcinile noastre frumoase şi trainice.

Anamaria Marti: - Exact. Cred că ele sunt foarte bine înrădăcinate în sufletul nostru, în noi. De aceea ne este drag să-l cântăm şi, atunci, oamenii se conectează cu noi atunci când cântăm folclor, pentru că se află în interiorul nostru şi în interiorul fiecărui român, zic eu, chiar dacă unii conştientizează mai mult sau mai puţin, eu cred că în interiorul fiecă- rui român există înrădăcinat acest folclor autentic adevărat pentru că are profunzime.

Rep.: - Mai este în Feldru, în vatra satului, ţăranul de altădată? Sau a devenit eurofermier?

Anamaria Marti: - Greu de spus, prea puţin, cam aşa.

Rep.: - Crezi că odată cu bunicii noştri au cam dispărut ţăranii noştri, că noi le ducem mai departe povestea, dar nu mai trăim ca ei?

Anamaria Marti: - Da, şi cred că e normal aşa, pentru că totul a evoluat. Având în vedere că sunt atât de multe resurse, nu ar fi logic ca cineva să lucreze la fel ca înainte, să aibă aceleaşi condiţii de trai, pentru că acum sunt condiţii mai bune şi fiecare om tinde să trăiască din ce în ce mai bine. Dar cred că oamenii de la ţară încă mai au acea credinţă puternică pe care o avea ţăranul mai demult, au acea aşezare, acea linişte, acea conectare de la om la om, acolo încă vecinii mai merg şi se ajută unii pe alţii, încă merg şi se împrumută cu o lingură de zahăr, încă merg şi se sfătuiesc. Cred că a mai rămas ceva din ţăranul român de altădată dar, într-adevăr, au mai şi evoluat, ceea ce nu cred că e un lucru rău.

Rep.: - Dacă nu te vede o zi prin ocol vin la tine să vadă dacă eşti bine, ce ai păţit, ceea ce aici, la oraş... poţi sta încuiat liniştit că nu vine nimeni. Acolo mai există acea umanitate, solidaritatea. Spunea Mitropolitul Andrei că cel mai dragi îi este, în Ţara Năsăudului, faptul că acolo oamenii merg la Biserică, sunt credincioşi.

Anamaria Marti: - Da, sunt credincioşi. Din ţăranul de altădată s-a păstrat şi această omenie. Omul dacă ţi-a dat cuvântul, apoi cuvântul îi cuvânt, nu mai trebuie să faci nu ştiu ce. Într-adevăr, sunt şi excepţii dar, în mare parte, oamenii de la ţară au cuvânt. Dacă au zis, atunci au zis. Şi cred că asta vine şi din faptul că sunt foarte credincioşi, că merg la Biserică, că păstrează acea credinţă pe care o avea ţăranul mai demult, că totul este de acolo, de Sus, şi că de noi depinde ce facem în fiecare zi, dar trebuie să mergem aşa, după cuvântul lui Dumnezeu.

Rep.: - Aşa este. Eu ştiu o gospodărie, Casa Ethnos, care a rămas tradiţională. Este casa scriitorului Alexandru Uiuiu, cu care sunteţi şi rude. Mai sunt şi alte case?

Anamaria Marti: - Mai sunt câteva. Mai este o casă unde am filmat eu, în urmă cu câţiva ani, videoclipurile, undeva pe o vale, care, la fel, este păstrată. Nu este muzeu, dar este păstrată, este bine întreţinută. Puţine mai sunt, mai ales la strada principală totul a fost dărâmat şi s-au făcut case mari şi moderne, dar pe anumite văi mai este câte o casă pe ici-colo. Chiar şi noi avem o casă, era casa din câmp, unde bunicii mei stăteau pe timp de vară cu animalele. Ştiu că şi eu mergeam cu ei şi-mi plăcea foarte mult. O avem încă acolo şi chiar ne dorim, pe viitor, s-o recondiţionăm şi să poată fi un loc de odihnă, un loc unde să ne conectăm cu natura, să revenim la lucrurile de suflet.

Rep.: - Ţie chiar îţi place să te duci pe dealuri, acolo, pe la tine.

Anamaria Marti: - Da, îmi place foarte mult, mă liniştesc acolo, mă încarc, de acolo vin cu inspiraţie, cu energia de a face lucruri interesante.

Rep.: - Cu siguranţă, vor fi proiecte frumoase şi în 2024. Te-ai gândit, împreună cu fetele din „Spice” să duceţi mai departe cântecul. Te-ai gândit să duci mai departe şi această latură de ritualuri, să le înveţi câte ceva?

Anamaria Marti: - Da, m-am gândit şi chiar aveam nişte proiecte începute. La un moment dat am adăugat în repertoriu nişte cântece. Nu am închegat ceva cu toate cântecele rituale, dar momentan cel mai important gen pe care-l avem este colinda, pe care-l avem în repertoriu. Sunt colinde tradiţionale, unele preluate din satele din judeţ, altele preluate din culegerile domnului profesor Ioan Bocşa, dar ne dorim să adăugăm şi alte genuri. La un moment dat, am avut nişte cântece de seceriş, de Sânziene. Încercăm să adăugăm treptat.

Rep.: - Cu cântecul de seceriş se poate merge şi în concursuri pentru că e mai aparte, în zona noastră. Proiecte ar fi, sănătate să avem.

Anamaria Marti: - Exact. Sănătate, energie, copii cu bucurie, cu energie bună, cu entuziasm şi toate se vor realiza, cu siguranţă.

Rep.: - Şi doamna profesoară mereu cu răbdare şi cu zâmbetul pe buze, pentru că altfel nu vin copiii. Doamna profesoară îşi lasă toate grijile de la muncă, de acasă la uşă şi în atelier se schimbă totul.

Anamaria Marti: - Şi nu o fac cu efort. Când mă întâlnesc cu ei, mi se schimbă total energia. Nu o fac intenţionat, să las totul la uşă. Chiar dacă-ţi doreşti, dacă nu-ţi place ceea ce faci tot rămâi încărcat cu cele de acasă sau din altă parte. Dar când intru şi mă întâlnesc cu ei şi începem să discutăm, începem să lucrăm şi începem să cântăm, mi se schimbă total energia şi sunt mai zâmbitoare, mai deschisă, sunt mai entuziasmată şi cred că şi ei simt acest lucru.

Rep.: - Îţi mulţumesc. Încercăm să ducem mai departe lucrurile frumoase. Se schimbă generaţiile, se schimbă şi artiştii de muzică populară. Zilele trecute postam o filmare de Revelion cu doamna Valeria Peter Predescu, din anul 1983, filmare care a avut peste 100.000 de vizualizări pe facebook, la ziarul „Răsunetul”, într-o singură zi, ceea ce înseamnă că există şi oameni pentru cântecul adevărat. Se schimbă generaţiile, dar depinde de noi ce vom face pe viitor.

Anamaria Marti: - Aşa este. Cu siguranţă, este public pentru orice. Important este să facem ceea ce simţim noi, pentru că atunci o să ni se alăture nouă oameni care simt la fel ca noi. Şi, cu siguranţă, sunt oameni mulţi care iubesc folclorul şi cântecul popular autentic.

Rep.: - Un mesaj pentru copii, pentru părinţi, pentru iubitorii de tradiţii...

Anamaria Marti: - Continuaţi să ascultaţi muzică populară adevărată şi să urmăriţi artiştii care merg pe drumul drept şi frumos şi să aveţi un an cât mai rodnic. Iar pentru copii, să iubească ceea ce fac. Dacă cântaţi, dacă dansaţi, orice faceţi, să faceţi cu drag şi cu bucurie.