VACANTA ….SI DROGURI?

Incerc sa scriu din nou despre droguri. Rasfoiesc notite mai vechi, gasesc cu surprindere articole scrise de mult- cel putin asa vad eu lucrurile: 2005, 2003, 1999! O vigilenta inutila, imi spun, timp si energii consumate pentru a ajunge tot aici, in acest punct care mi se pare extrem de dramatic: prieteni ai caror copii au probleme cu drogurile, eu, facindu-mi probleme pentru un copil atit de drag mie pentru ca intra in clasa a V-a! Parintilor le vine greu sa accepte ca drogul a batut chiar la usa caminului lor, scolii ca se confrunta cu o problema care poate lovi chiar si in cei foarte mici, atit de vulnerabili, daca plapinda lor viata nu este consolidata de incredere, stima de sine, suport social, echilibru familial.

A venit vacanta, terasele sunt pline, mai ales de tineri. Parcurile, si ele, mult mai zglobii, mai pline de culoare.Locuri in care tinerii se aduna cu usurinta, socializeaza. Adesea, starea lor de relaxare e insotita de tigari, alcool. O problema mica in comparatie cu drogurile, isi spun unii parinti. O problema care ramine o problema, spun eu. Te poti plictisi usor de gustul si senzatiile tigarii obisnuite cind vrei mereu sa ai parte de lucruri interesante, incitante, cind cauti in mod exagerat stari euforizante. Atunci devine extrem de usor de facut pasul de la tigara cu tutun la tigara cu marihuana si tutun. Granita este extrem de fragila si de netrecut, doar pentru cei care au in cap imaginea clara a ‘drogatului”, a “dependentului” de droguri care NU vor sa devina. Caci eticheta de “drogat” deranjeaza nu doar in viata “civila” ci chiar si in penitenciar. Este evident ca “greutatea” ei este mai mult decit apasatoare…Iar sa ajungi in spatele gratiilor nu este atit de greu: de la consumator la traficant e doar un pas!

Uneori parintii se lasa furati de argumentele tinarului: “nu se intimpla decit din cind in cind” sau, “nu iau etnobotanice”! Desigur, in acest moment, probabil lucrurile stau astfel, dar mai departe? Cind gustul place si nu i te mai poti impotrivi? Cind substanta folosita in mod prelungit devine indispensabila pentru organism?Nevoia acuta de drog se numeste sevraj si consta in manifestarea simptomelor lipsei de drog (…). Intensitatea si durata sevrajului difera in functie de substanta care a produs dependenta. Poate aparea exclusiv datorita lipsei fizice sau exclusiv datorita dependentei psihice, in primele faze ale consumului de droguri, cind consta in stari mai mult sau mai putin usoare de disconfort psihic (nervozitate, incapacitate de concentrare).

Cind vine cu acest tip de argumente, tinarul respectiv, are in minte imaginea clasica a celui care se drogheaza: seringa, brate facute ferfelita, tremur, degradare fizica si morala, consum intens, doze mari. Doar ca, la rindul lui, cel ajuns in asemenea hal, a trait la inceput euforia, placerea, relaxarea. Iar drumul de la tinarul energic la cel dezarticulat, lipsit de viata si energie, are lungimmea citorva ani de consum “inofensiv”.

Intotdeauna oamenii au simtit nevoia sa evadeze din realitatea imediata intrind intr-o alta dimensiune! Nimic nou. Doar ca, evadarea anticilor era in rituri si ritualuri care mai apoi sau inchegat in ceea ce numim astazi “cultura”.

Zoe Dumitrescu Busulenga spunea intr-un interviu: …”pentru mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat cind am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. “ Intotdeauna am cautat fiecare dintre noi, sa ne cunoasteam, sa ne imprietenim, cu partea ascunsa a fiintei noastre, a existentei. Si tot ceea ce tine de zona culturala (teatru, literatura, arte plastice, dans, muzica) a fost o trambulina spre necuprinsul absolut. Pe masura ce, zona culturala s-a ingustat, apropierea prin consumul abuziv de substante (alcool, tutun, stupefiante, substante de sinteza) a devenit calea cea mai facila.

Oare, nu cumva, mai mult “consum” autentic de poezie, literatura, arte in general, in scoli, comunitate si familie ar fi parte din solutie la ceea ce se intimpla acum? Caci mie imi pare ca, aceasta aruncare in bratele substantelor de orice fel, este un raspuns la alienarea vremurilor ce le traim.