Dasein olimpic

….de ce, totuşi, fiinţa olimpică? Nu ar fi suficient doar sportivul olimpic sau competitorul olimpic?... consider că nu şi iată şi câteva argumente în acest sens… Sportul de performanţă, desigur, nu mai este, de câteva decenii bune, doar un „joc”, un mod de relaxare, ci a devenit o industrie, o competiţie de naţiuni, de mândrii, de orgolii cu dotări din ce în ce mai sofisticate, ai tehnologice, mai ştiinţifice…. Sportivul de performanţă. Vedeta, starul, super-starul de gen Plushenko. Asada, Kim, Svindal, Miller, Reisch, Lange, Amman pretind şi o altă reflectare – nu numai cea sportivă – întri înţelegerea şi interpretarea umanului performeric… Performerii gheţii şi zăpezilor nu sunt doar o talentată re-coordonare spaţială – temporală – cauzală, ci personalitatea şi individualitatea lor sun o re-coordonare de sine „Selbstsein- Koordination” care oferă şi se oferă lumii privitorilor şi tele-privitorilor „Mitwelt”, deci, conectarea întru umanul performeric „Miteinandersein”…

Performerul de vârf devine orator de artă „Kunstschaffung”, ce necesită o nouă înţelegere „Verstehen” între trupul uman şi gravitaţie, între limită şi efort şi autodepăşire „Selbstuberwindung” ce translatează lumea sportului înspre o nouă ştiinţă umană „Geistwissenschaft”… prin însăşi faptul că prin performer se descoperă fenomene care în anterior erau ascunse „is disclising what previously were hidden”, se produce astfel o translaţie înspre istoriologia sportivă „Sport-Historiology” prin care performerul „the Champ, die Bestleistung” devine un mărturisitor al timpurilor sale, un exponent al cunoaşterii tehnico-ştiinţifice… El, performerul nu este, desigur, un gânditor al epocii sale „thinker of history”, dar el translatează un imens ansamblu de cercetare şi descoperire, de eforturi condensate mereu înspre vârfurile podiumurilor şi cele ale munţilor cu vârfuri albe din orizonturile de la limita viselor „Landmarks-dreams”…

Performerul de schi alpin, de schi fond sau biatlon, din luciul aspru al gheţii, în lupta cu secundele sau cu senzaţia estetică este cel ce renaşte din umanism perfromeric „Neuhumanismus” ce prefigurează o altă semnificaţie timpurilor noastre „Bedeutsamkeit”, cât şi o altă implicare în existenţialul cotidian „another involvement in every day”… Performerul este azi o proiectare din speranţa lumii „world’s hope”, dincolo de joc şi relaxare „movement recreation”, conferind o nouă esenţă fiinţei „essence of Dasein”, o transcedere din clasicul jucător „Player-Mitspieler” un transceder ce re-spaţializează şi re-temporalizează orizonturile dintru cunoaştere şi obiectivarea de sine… în aceste timpuri mondiale sărăcite masiv de eşecurile politico-financiare, „impoverished times” de dramatice confuzionalităţi între drepturi şi îndatoriri, de confruntări militaro-religioase configurate iraţional, performerul, el Daseinul olimpic este fondatorul unei alte lumi, o lume a fiinţei reale „Welt-Realsein”, care se naşte în lume, se antrenează în lume, dar care se proiectează axiologic peste dramatismele lumilor subterane… El, performerul poate fi necesară de-construcţie „Ab-bausen” a imenselor falsităţi, manipulaţii, ideologisme catastrofale care devastează continente şi naţiuni, care reprezentându-se pe sine „self-representing”, Sich-Vortellen” reprezintă noua renaştere olimpică, ce pornită din Antica Ellada străluminează mileniile şi munţii olimpizaţi întru eternitate…