Exclusivitate ! Şi ei au fost în clasa I ! Preşedintele Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, Andrei Moldovan: Eu am deschis ochii în şcoală, pentru că acolo locuiam, tatăl meu fiind director
-
View the full image
Cel din stânga
- View the full image
Judeţul a căpătat din nou culoare prin zâmbetul miilor de elevi care au animat străzile, fie ele în oraşe sau în cele mai izolate cătune. Cu flori în mână pentru doamna învăţătoare sau pentru doamna dirigintă, cu emoţii pentru noul an şcolar, cu mic cu mare, elevii au păşiu cu încredere în viitor spre clasa care va deveni a doua casă.
Dorim tuturor profesorilor şi elevilor un an şcolar plin de performanţe, iar cititorilor noştri le aducem în dar câteva din gândurile personalităţilor care ne vorbesc, în premieră, despre emoţiile primei zile de şcoală.
Prima mea zi de şcolar mi s-a luminat dintr-o cu totul altă perspectivă decât cea a învăţăturii. Eu am deschis ochii în şcoală, pentru că acolo locuiam, tatăl meu fiind învăţător şi director. Sala de clasă era locul meu de joacă, iar pe la cinci ani ştiam deja scrie (cu litere de tipar) şi citi, fără să mă fi învăţat nimeni. Vara, cutreieram pădurile, cât eram de mic. Mărturie stă şi azi un tei uriaş în curtea şcolii din Piatra, adus de mine din pădure (aveam şase ani) şi plantat acolo unde, pe acea vreme, era grădina noastră de legume. Numai că, într-o zi, spre uimirea mea, maică-mea m-a îmbrăcat cu haine noi şi m-a trimis în camera pentru oaspeţi să-mi spun rugăciunile (Tatăl Nostru, Născătoarea şi Îngeraşul). Apoi, m-a condus în sala de clasă spunându-mi că din ziua aceea sunt elev. Am trecut parcă altfel coridorul dintre locuinţa noastră şi clasă. Deşi „ştiutor de carte”, eram emoţionat şi aveam aşteptări noi, chiar dacă erau destul de confuze. Mi s-a părut că, de la catedră, tatăl meu mă priveşte altfel decât de obicei. Trăiam o schimbare, deşi încă tulbure, dar simţeam că este una definitivă. Locul acela, cu hărţile scrise de mine cu creionul, cu pereţii, după dulapuri, desenaţi cu cretă, nu mai era locul meu de joacă. Aceeaşi lume mi se înfăţişa dintr-o altă perspectivă şi asta mă fascina.
..................................... Citiţi ediţia print !
Citiţi şi:
- Liviu Ioan Stoiciu: Mi se părea că l-am apucat pe Dumnezeul-scriitorilor de un picior
- Primarul Paul Ştir: Vreau să mulţumesc domnei învăţătoare, care a avut răbdare cu mine. Pe colegul meu de bancă, Gavrilă, l-a ales tata şi am fost cei mai buni prieteni
- Ana Ciobanu, Colegiul Național „Andrei Mureșanu”: Cioburile aduc ferestre curate
- Din nou în satul tatălui meu
- Ion Radu Zăgreanu: Când lupii urlă de Crăciun
Adaugă comentariu nou