GEORGE POP, eroul de la Custozza (16 aprilie 1833 – 24 iunie 1866)

Locotenentul George Pop, eroul de la Custozza, s-a născut în comuna Leșu, județul Bistrița-Năsăud, la 16 aprilie 1833, din părinții economi Nicolae și Maria Pop, tatăl său fost cantor bisericesc.

       A fost înscris la școala comunala din Leșu, după care a urmat Școala Normală din Năsăud. Ca fiu de grănicer a fost înrolat în Regimentul al II-lea de graniță, în care a servit de la 6 iulie 1850, iar după desființarea sistemului de graniță a rămas în acest regiment, care poartă denumirea de „Baden Nr. 50”.

         Din anul 1861, George Pop a petrecut mai mult timp departe de patrie și casa sa părintească, dar și așa de la compania din Italia se interesa de starea întregii națiuni române și în special de ținutul său natal, prin corespondența purtată cu Vasile Nașcu, învăţător în Năsăud, și directorul fondurilor grănițerești din Năsăud, cu Ioachim Mureșan,  avocat, cu Ioan Mălai, pe atunci student la filozofie la Viena, viitorul doctor în filozofie și profesor la Năsăud și alte personalități.  Din corespondența locotenentului George Pop reiese că era un personaj cu o pregătire intelectuală de ținută, care era interesat de problemele mari ale românilor transilvăneni.

  George Pop, ofițer în regimentul 50, aflat în orașul Italian Udine, apelează la Biserica unită pentru a-și procura cărțile necesare pentru predarea scrisului și cititului: „Eu m-am  socotit a mă ocupa și cu masa cea crudă, cu gloata, cu inima românilor, adică cu soldații care nu știu carte”…Se pare că eforturile sale au fost răsplătite din plin: „Am aprins, scria el, flacăra iubirei de învățătură într-atâta, cât vin pe mine cu asalt și strigă după cărți” ( Timotei Cipariu, Corespondența primită, București, Ed. Academiei Române, 1992, pag. 385-386).                                                                                                                    Pe baza corespondentei purtate de către Nestor Șimon, cu diferite personalității din Năsăud și Leșu și din alte documente adunate, în anul 1892, în revista Minerva nr. 15-19, Nestor Șimon realizează o biografie a locotenentului George Pop, care începe cu motto-ul: ‘’Să mă ferească gloanțele numai până voi ști, că românul  saltă de fericire, apoi lovească-mă ca ploaia, că mor liniștit”, acestea fiind cuvintele eroului pe care le exprima atât verbal, cât și în corespondența trimisă.

        Întrucât în biografia trimisă la revista Minerva din Bistrița, nu erau trecut anul, luna și ziua nașterii, date pe care le-a primit mai târziu de la preotul Leon Coșbuc, din Leșu, Nestor Șimon trimite o scrisoare redactorului foii Minerva din Bistrița, George Curteanu, cu următorul conținut: Frate George ! „ De două ori ți-am scris (în 9 martie și 17 iulie 1892) ca să nu uiți a intercala în biografia lui George Pop anul, luna și ziua nașterii, ba, în 28 iulie joi, după amiază, când ai fost aici ți-am reamintit și cu gura și tu totuși ai uitat, uitate-ar moartea și holera și să ajungi ca să nu știi numărul abonaților, ci numai contabilul, căci nu mai știu cum să mai zic. Dar acum a trecut și nr. 15 ex 1892 a zburat în sute de exemplare în toate laturile. Ai mai bună grijă pe viitor.! ”

        Baza studiului pentru  a realiza portretul  locotenentului George Pop, a fost corespondența purtată de către acesta cu diferite personalități din Năsăud și nu numai.

       Într-o scrisoare trimisă profesorului dr. Ioan Mălai, prin care îi cerea câteva date despre George Pop din Leșu, printre altele, Nestor Șimon,  mai scria:  „O fac aceasta cu deosebire și din acel punct de vedere, fiindcă n-aș putea muri liniștit, când aș ști cum că lumea nu a cunoscut pe George Pop”.

         Ar fi multe de scris și mult, după cercetările și documentele adunate de către Nestor Șimon, dar nu pot să închei fără a arăta cum a făcut testamentul. Cu două zile înainte de a cădea pe câmpul de luptă, respective, 22 iunie 1866, parcă și-a prevăzut moartea, a scris testamentul, și la trimis prietenului și consăteanului său, Ioan Mălai în Viena, cu următoarea scrisoare.

       Iubite vere ! „Iacă aici cele promise. Tu cât vei înțelege, că am căzut eu, te vei pune în co-înțelegere cu fratele Ignat, de va trăi el, și apoi cu patronal bagajului meu în Verona, ca să aducă lădițele (3) la tine…. În cele trei lăzi n-are dar a căuta nimeni nimic, numai tu. Pentru aceea nu le lăsa să treacă prin mâna regimentului și prin a nimănui. De te-ar întrba cineva, spune că ți le-am dat de mult și am fost dispus să le împărțești, ceea ce ai și făcut.

    În acest testament:

1.     Roagă judecătoria ca să pertracteze lăsământul său cu cea mai mare grabă, căci el nu are nici o datorie și nu există nici o piedică care să tărăgăneze pertractarea.

2.     Una sută florini o testez școlii comunale din locul natal Leșu, și două sute de florini pentru Școala Normală din Năsăud, spre a se face o fundație, din care în tot anul în ziua examenului să se plătească interesele la cei mai buni școlari. Ca executor testamentar numește pe Vasile Nașcu, fostul învățător normal și directorul fondurilor din Năsăud, pe Ioachim Mureșan, Ioan Mălai și eventual, Nechita Ignat, supra-locotenent și Alexandru Stoklin, adjutant de regiment. Deosebită dorință își exprimă el, ca premiantul din Leșu totdeauna să treacă în școala superioară și cel din aceasta în gimnaziu, ori în alte institute mai înalte, ca așa, nici unul să nu rămână cu cele învățate, ci totdeauna să studieze mai departe.

3.     Întreagă colecțiunea sa de cărți o testează bibliotecii „Mariane” din Năsăud.

4.     Una sută de florini, ce o avea la sine, o destinează, o parte pentru un monument părinților săi, altă parte la cosângeni. Această sumă de bani s-a pierdut.

5.     Spune, că are mai multe pretensiuni; pe debitori însă nu-I numește, fiindcă sunt „moroși debitori”. Care dintre dânșii va plăti de bună voie, va face bine. Numește însă trei pretensiuni în sumă de 100 florini, care dorește să se replătească și această sumă o destinează pentru cumpărarea cărților de premii la școlarii din școala superioară din Năsăud și de la institutul pedagogic, care pe atunci se afla în Năsăud și aceasta să se facă în tot anul, după cum afăcut și dânsul și mai înainte.

6.     Dispune despre celelalte efecte ce le posedă.

În fine pe o foaie separate face următoarea dispozițiune ulterioară la testament: „Cei  ce vor fi premiați din fundațiunea mea, se înțelege de sine, că au să fie numai români, iar sub nici o împrejurare, de alt neam”.

  Ziua de 24 iunie 1866 a fost ziua luptei celei crâncene de la Custozza, ceea ce Gorge Pop prevăzuse foarte bine. Lupta fu crâncenă și bravul locotenentt George Pop, cu locotenentul Beck și 13 feciori de la a 13-a companie căzură la intreprinderea acestui asalt.

        Ca recunoaștere a rezultateler vitejești deosebite în bătălia de la Custozza din 24 iunie 1866, Majestatea Sa apostolică cezaro-crăiască acordă, prin preaînalta hotărâre datată la Viena în 18 ale acestei luni ( Extras din ordinal Regimentului nr. 167, la 24 iulie 1866, art. 12). CRUCEA MERITULUI MILITAR CU DECORAȚIA DE RĂZBOI, post mortem, locotenentului- major George Pop din Leșu, căzut eroic pe câmpil de luptă de la Custozza.

          Mulțumesc domnului dr. Adrian Onofreiu că a scos la lumină documente referitoare la viața și activitatea acestui erou al neamului.

                                                         Valer Petrehuș

 BIBLIOGRAFIE:

1.     Nestor Șimon „Restituiri, Ediție îngrijită de Adrian Onofreiu

2.     Nestor Șimon „Corespondență”, Volum îngrijit de , Adrian Onofreiu

3.     Contribuții Documentare privind istoria Regimentului Grăniceresc Năsăud, Ediția a II-a: Adrian Onofreiu, Ioan Bolovan

4.     Adrian Onofreiu, Nestor Șimon-Omul și opera, în „Arhiva someșană”, Năsăud, seria III, nr.II, p.383-409.

5.     Revista „Minerva”, Bistrița, 1892, nr. 15-19

6.     Teodor Tanco, Supratenentele George Pop, în virtus Romana Rediviva, vol. II, Bistrița, 1974, pp. 215-217.

7.     Personalități din granița năsăudeană „contribuții documentare’’, Ediţie îngrijită şi adnotată de Adrian Onofreiu şi Viorel Rus

8.     Liviu Maior- Habsburgi şi Români ( De la loialitatea dinastică la identitate naţională)