În noiembrie, cu pălărie!

Eram student în anul trei şi venisem acasă de ziua mea. (Câtă vreme rămasă-n urmă! Mai bine de jumătate de viaţă!) După amiază, hotărâi să ies să văd câmpurile, ca un iubitor de natură şi solitudine. Dăduse Dumnezeu o zi cu soare cald pe care aveam să mi-o amintesc multă vreme, încât ieşisem pe hotar în cămaşă şi capul gol. Admiram lumea prăpădită de toamnă şi totuşi caldă în lumina unui neobişnuit început de noiembrie. La pas domol ajunsesem până spre Viile Cristurului, unde vierii întârziaţi mai storceau strugurii. Fusese o toamnă lungă şi nu era pe atunci mulţimea graurilor care să facă atâta pagubă, aşa că siretiul se făcea după ce câmpul era strâns. Deşi eram destul de departe de presa de struguri („şaitău”, cum i se zicea), unul din oameni mă strigă din răsputeri să merg acolo.

. Veselie, bucurie cum numai la aşa treburi este! Cel ce mă chemase era badea Ion Pop –de la Tauri – Dumnezeu să-l odihnească şi să-i răsplătească. Mi-a întins un canceu mare de must, pe care l-am savurat, încât mi-a rămas până azi în amintire.

Şi iată că acum, avem un noiembrie despre care meteorologii spun -şi pe drept- că nu l-am mai avut atât de cald de cincizeci de ani. Cine vrea fără pălărie, acum e acel timp, cine vrea să umble doar în cămaşă, să se grăbească, până nu se isprăvesc aşa zile. Acest noiembrie e cel mai cald din toate amintirile mele şi probabil că nu e chiar fără temei teoria încălzirii globale. Mase reci de aer au pătruns în Canada, spre marile lacuri şi în Michigan, încât fiică-mea-mi zicea că la ei e iarnă adevărată şi chiar crâncenă. Oricum, la ora actuală, meteorologia şi posibilităţile omeneşti de a influenţa aest mecanism uriaş sunt neglijabile, încât bine este să le lăsăm toate în seama lui Dumnezeu şi să-i mulţumim de binele în care hălăduim. Nu cumva să ajungem să ne văietăm precum străbunii: „Că ne-am săturat de iarnă / Şi de greutăţi în ţară…” La greutăţile în care se zbat atâţia semeni de-ai noştri, mulţi rămaşi fără un loc de muncă (de câteva minute am primit telefonul unui om deznădăjduit)- acest noiembrie cald vine ca o mângâiere a cerului pentru o lume necăjită.