Pe urma paşilor „Prietenului meu de suflet, Nicu Labiş” La Casa Cărţii „Alexandria” din Vatra Dornei

Am fost la Casa Cărţii Alexandria, judeţul Suceava, pentru a căuta ceva referitor la viaţa şi opera lui Nicu Labiş. Dar gândul meu s-a spulberat când două simpatice operatoare de carte din librăria amintită mi-au răspuns că nu au absolut nimic în librărie referitor la Nicu Labiş. Am studiat rafturile cu cărţi şi mare mi-a fost mirarea când în locul lui Labiş l-am întâlnit pe Marx şi Engels cu „Capitalul”, care în tinereţe ne-a sufocat multora sufletul.

Nu am găsit „niciun cuvânt scris” despre Labiş. Cele două moldovence tinere, brunete şi drăguţe, foarte ospitaliere de altfel, mi-au oferit un loc lângă rafturile cu cărţi. Dacă aş fi la o vârstă a copilăriei, l-aş fi putut achiziţiona pe „degeţel”.

„Capitalul” lui Marx şi Engels mă scotea din sărite datorită mărimii sale impresionante şi inutile.

Culmea ironiei, eu, care îl caut pe Labiş, să dau iar peste politicieni sau de politica veşnică.

- Dar dumneavoastră aveţi prea mult Capital, când eu de-abia fac faţă cu o pensie minoră.

- Tocmai că şi noi o ducem destul de greu. Salariile obţinute de noi sunt foarte mici în raport cu preţurile care sunt mari chiar şi la cărţi!

- Dar dumneavoastră „cu pensie minoră” cum staţi?

- Eu, destul de greu, dar am sperat să-mi întâlnesc prietenul măcar în scris.

- Vă rugăm să ne lămuriţi „cu pensia minoră”!

- Atunci v-aş ruga să-mi permiteţi să vă recit un catren de-al meu, de la Bistriţa.

- Ne-aţi face o mare plăcere pe timpurile acestea triste.

Recit:

„În fiecare lună trăiesc cu o minoră!

La şaptezeci de ani, poete?

Aceasta-i prea de tot!

Dar ce să fac?

E criză, trăiesc şi eu cum pot

Că pensia mea mică, n-a mai ajuns majoră!”

Le-am bine dispus pe moment, invitându-mă şi cu altă ocazie să le întorc vizita.

- Sunt de acord, când primiţi „un Labiş” vin special la dumneavoastră la Vatra Dornei.

- O să vorbim cu tânărul şi sufletistul nostru director Dan Alexandrescu care, vă mărturisim, că este tânăr dar îşi dă toată silinţa pentru ca cititorii să fie mulţumiţi cu ce le oferim. Va face tot posibilul să îl achiziţioneze şi pe Labiş!

Cât despre Dănuţ, este un director foarte tânăr, dar în acelaşi timp foarte harnic, foarte descurcăreţ, încât el ne-a salvat librăriile de la demolare. Altfel, nu am fi avut un loc de muncă să funcţionăm în librării. Mă bucur să aud despre un director asemenea bune aprecieri.

- Cu aceste superlative sper la revenire să-mi acordaţi o carte despre Labiş!

- Vă aşteptăm cu drag şi vă mulţumim mult pentru cartea dumneavoastră, „Zâmbetul epigramei!”