… Şi s-a dus

S-a dus nu la noi, ci acolo unde nu mai este nici durere, nici tristeţe.
George Pop; răpit de o hârcă necruţătoare.
A fost genul de dascăl care s-a făcut iubit de zeci de generaţii de elevi atât prin talentul de a-i apropia de veacurile vechi şi noi ale istoriei, cât şi prin modul dezinvolt de a comunica cu ei. Nu i-a jignit niciodată, a râs împreună cu ei, s-a bucurat împreună cu ei. O glumă a însemnat de fiecare dată un prilej de deschidere sufletească, de apropiere şi înţelegere afectuoasă.. A fost constant în această atitudine, cu tinerele mlădiţe, alături de ele, printre ele, stimulându-le încredere în sine, în lumea din jur.
În raport cu profesorii, fie că le-a fost coleg de catedră, de şcoală, fie inspector şcolar al judeţului Bistriţa-Năsăud, s-a situat în aceeaşi postură: coleg, dornic să dea condiţiei de profesor o ţinută, o nobleţe inconfundabilă.
Ca elev, a fost respectat şi iubit de colegi şi profesori, remarcându-se prin rezultatele la învăţătură, în sport, în teatru, cântec şi joc popular.
Firea lui veselă, optimistă, generozitatea l-au ferit de rău, de neprieteni, de răuvoitori.
Ca profesor pe Valea Ilişuii, la Uriu, apoi la şcolile din Beclean, prin specificul disciplinei sale de învăţământ, a fost un propovăduitor al dragostei de neam. Acest noroc, această vocaţie a căpătat apoi o largă anvergură ca inspector şcolar.
A fost şi rămâne o personalitate distinctă şi distinsă a Becleanului, a protopopiatului ortodox Beclean.