Tradiție și istorie în pictura lui Nechita Bumbu, din Nepos

        Vrând să înveșnicească vechile tradiții din viața satului, pictorul Nechita Bumbu a pus de curând în valoare două teme din creația sa : ,,Drumul pâinii ” și ,,Drumul cânepii ”. De la spicul de grâu și până la ,,pâinea noastră cea de toate zilele ” este un drum lung, spune pictorul năsăudean. El provine din cunoscuta sintagmă ce apare în Sfânta Rugăciune, ,,Tatăl nostru ” și simbolizează credința, nevoia și respectul pentru pâine. Ea îl însoțește pe om pretutindeni în marile sale momente din viață. Pâinea înseamnă zămislire, viețuire și trecere. Este simbolul belșugului ce trebuie prețuit zi de zi. Iată de ce pictorul Nechita Bumbu consideră că, ceea ce face el este un gest de recunoștință pentru străbunii noștri, care munceau din greu pentru ,,un călcâi de pâine ”. Circa 15 tablouri reconstituie drumul pe care îl parcurge acest aliment atât de important pentru existența noastră : aratul și semănatul cu plugul tras de boi, sau de cai, seceratul  (cu toate obiceiurile legate de el : cununa grâului, udatul cununii, petrecerea de  la casa gospodarului), treieratul cu batoza, măcinatul la morile de apă, frământatul și coptul pâinii în cuptorul bunicilor, la focul cu lemne. O mare parte din aceste tablouri reprezintă imagini dintr-o experiență trăită cu familia în anii copilăriei sale. ,,Drumul cânepii ” cunoaște și el mai multe etape : aratul și semănatul, seceratul și punerea cânepii în snopi, muiatul în apa unui lac, baltă sau la marginea unui râu, spălatul cânepii, uscatul la soare cu așezarea snopilor în formă de piramidă sau sprijinirea lor pe un gard, melițatul, dărăcitul, torsul, țesutul și abitul pânzei. La această muncă, deloc ușoară, participă în general femeile, care după ce au materia primă, adică pânza, își pun în valoare imaginația și puterea creatoare în confecționarea îmbrăcămintei și a diverselor articole de artizanat, ce împodobesc casele țărănești. Cultura cânepii a dispărut de mult, iar practicarea acestei ocupații a devenit o amintire. De aceea, Nechita Bumbu încearcă  să ne reamintească de aceste tradiții, spre a nu fi date uitării, realizând pentru fiecare etapă câte un tablou încadrat într-o peisagistică bine conturată și o cromatică deosebit de atractivă. Nechita Bumbu este atras și de unele obiective  care aparțin trecutului, intrate în patrimoniul nostru național, și anume, podurile de lemn acoperite. Dacă Ținutul Năsăudului este cunoscut prin simbolurile sale emblematice, clopul cu pană de păun și costumul popular intrat în cartea recordurilor, o dinsticție aparte a primit-o și prin construcțiile specifice acestei zone și anume, podurile de lemn acoperite, care datează din vremea regimentului grăniceresc. Din cele 14 poduri câte au făcut trecerea peste bătrânul Someș și afluenții săi (Sălăuța și Ilvele ), doar la Coșbuc și Ilva Mare mai rezistă astăzi și sfidează timpul și construcțiile contemporane. Celelalte au căzut pradă intemperiilor și în multe cazuri neglijenței semenilor noștri. Nechita Bumbu reîmprospătează imaginea acestor construcții, refăcute pe baza unor fotografii achiziționate de la diverse persoane, impresionează prin tehnica arhitecturală și stârnesc admirația tuturor celor care le privesc. Este pictorul care stăpânește arta proiectării, pune accent pe detalii, folosind tehnici strict profesionale, privind poziționarea obiectivului în spațiu,  proporția lui, are simțul liniei de perspectivă, dar și al luminii și umbrelor prin care realizează imagini autentice și pline de semnificații. Tablourile lui Nechita Bumbu, nu numai cele referitoare la podurile de lemn, ci și altele, prin care prezintă case vechi, mori și vâltori, biserici și mănăstiri, drumuri și ulițe ale satului, pot fi luate drept elemente etnografice pentru oricare monografie rurală din acest ținut.