Un eseu despre Radu Petrescu, de Olimpiu Nuşfelean, în România literară

În România literară nr. 31/2014, Olimpiu Nuşfelean semnează un amplu eseu (două pagini de revistă) intitulat Desprinderea de lume, despre jurnalul lui Radu Petrescu. Eseistul are în vedere volumul Prezent şi în acelaşi timp străin. Jurnal 1977-1982, apărut la editura Paralele 45 în 2011, sub îngrijirea doamnei Adela Petrescu, jurnal care a fost înscris în fluxul general al ediţiei integrale – Radu Petrescu, Jurnal, Ed. Paralela 45, ediţie îngrijită de Adela Petrescu şi prefaţată de Ion Bogdan Lefter. Eseistul observă că, în această amplă operă literară „Scrisul referenţial, descrierea amănunţită a celui mai neînsemnat gest, reflexivitatea discretă, analitică ies din formule şi plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Evoluţia nu este guvernată de un proiect elaborat deliberat şi nu este deloc o ţintă în sine, estetică. Ea ţine de firescul naraţiunii auctoriale. Se constituie însă într-un „roman” – gen cuprinzător şi incitant, acaparator şi elocvent. Şi nu e vorba neapărat de o scriere „cuprinzătoare” în sensul larg al cuvîntului, de curiozitatea stîrnită de o informaţie neaşteptată şi edificatoare, ci de acel „curent” de spuneri care se constituie într-un roman al desprinderii de lume şi, în cele din urmă, al desprinderii de sine.” În finalul textului său, Olimpiu Nuşfelean conchide: „Scriitorul reinventează viaţa, propria viaţă, prin fireasca, atenta şi detaliata „copiere” a acesteia, transcrierii ei pe hîrtie. Este ficţionalizarea supremă. Fără să inventeze în mod deliberat, fără să copieze prin calc. Un scriitor îndrăgostit de cuvinte, în care pune lumină şi fericire. Ce-l face să forţeze limitele optimismului auctorial? Ce-l determină să urmărească fascinat frîngerea zborului, pînă la proiectarea unor urmări ale acestei frîngeri? Identifică limite ale scrisului şi apoi forţează – printr-o superbă ignoranţă?, printr-un gest aproape suicidar?, prin „descrierea” prăbuşirii? – aceste limite.” În acest context, „Temerile lui Radu Petrescu se adună în chintesenţa unei fraze, pe care am mai invocat-o: „Lucrul cel mai îngrozitor care i se poate întîmpla cuiva: să se trezească, viu, în sicriu, sub pămînt”. Dar pentru un scriitor? Să se trezească, viu, în sicriul propriei opere. Neînţeles de cei pentru care a scris, ignorat de confraţi, uitat de oamenii care încetează să mai citească, nu doar să-l mai citească, pastişat, plagiat, furat... Dar drumul a fost, totuşi, deja deschis, a fost chiar urmat şi mai ales descris. Drumul vieţii şi al operei. Oricînd un cititor „incompetent în ale literaturii” se poate angaja pe acest drum, cu beneficii neaşteptate pentru el şi pentru opera scriitorului.”
Olimpiu Nuşfelean este prezent şi în Nord Literar, nr. 7-8/2014, cu o recenzie la volumul „Ioan din satul păgânilor”, de Ioan Cioba, despre care scrie: „face dovada unui lirism bine filtrat, care califică un poet foarte atent cu versul său, un poet autentic, demn de urmărit în continuare”.