Un nume de rezonanţă din fotbalul bistriţean – Dorel Cilian

A văzut lumina zilei în urmă cu 55 de ani, mai bine spus în dimineaţa zilei de 14 ianuarie 1954. Era primul născut al soţilor Ioan şi Elena, după care, la un an, a urmat şi celălalt copil, Viorel. Încă din faşă, parcă era predestinat sportului, şi mai ales regelui acestuia – fotbalul. L-am cunoscut în urmă cu două decenii şi ceva, el juca la Foresta Bistriţa, iar eu la Electrotehnica Bistriţa. Avea un talent cu totul deosebit, sau mai bine spus a fost “omul orchestră”. A rămas pentru foarte mulţi “spaima portarilor”. Jongla balonul cum puţini fotbalişti din ţară mai făceau. Aştepta adversarul să îl atace, după care muşca din el precum un leu din prada sa. Era un bun executant al loviturilor libere, de cele mai multe ori balonul expediat de el era scos de după linia porţii.

Primii paşi în fotbal i-a parcurs la frageda vârstă de 8 ani, sub îndrumarea antrenorului Woronkovski, la echipa Minerul din Baia Mare, având colegi de echipă pe regretatul Zoltan Crişan, Condruc, Radu Pamfil etc. până în 1973, după care la vârsta de 16 ani, încă junior, a trecut la prima echipă Topitorul Baia Mare din divizia C, mai apoi transferându-se la Foresta Bistriţa, din aceeaşi divizie.

A fost echipa lui rămasă în suflet, printre colegi amintim pe: regretatul Mititean (Giupi), Bucilă, Feier, Filipoi, Rognean, fraţii Traian şi George Ionele, prof.Voica Ioan, Cadar Bogdan, Petruse Ilie etc. Antrenor era regretatul Cornel Caizer, pentru care are un deosebit respect pentru ceea ce a făcut la Foresta. Din 1975 s-a transferat la echipa emblemă a diviziei a doua, Gloria Bistriţa, evoluând doar o ediţie. “Nu am corespuns la această echipă, afirmaţia aparţinând conducerii echipei”. După care s-a reîntors la vechea luidorinţă, Foresta, unde a găsit aceeaşi familie deosebită. După trei luni din jucătorul fără valoare din a doua divizie, a săltat direct pe prima scenă fotbalistică a ţării, unde gazoanele erau călcate de cei mai buni fotbalişti ai ţării, şi aceasta s-a petrecut în anul 1979 la echipa Chimia Râmnicu Vâlcea. Printre jucătorii de bază amintim pe: Gheorghe Constantin, actualmente şeful arbitrilor, Carabageac, Teleşpan, Cincă, Preda, ultimii doi plecaţi şi ei dintre noi, Victor Roşca, Mircea Savu, Iordan şi alţii. Aici a petrecut alături de scumpa lui soţie Elena şi fiica lor Cristina, actualmente căsătorită cu un fost fotbalist din Oltenia, Toma. În 1984, pe 13 iulie, mare bucurie în sânul familiei Cilian, urma să vină pe lume Ionel, ce a călcat pe urmele tatălui său. Spun aceasta, întrucât chiar a jucat la Chimia Râmnicu Vâlcea, fiind apreciat de staff-ul echipei. Din 1981, Dorel a fost antrenor-jucător la Foresta, pe urmă Chim Forest Năsăud, iar din 1986 – jucător la Mecanica Bistriţa, după care a şi antrenat şi jucat sub îndrumarea altei embleme a fotbalului bistriţean, Victor Ciocan. În anul 1999 a antrenat grupa de copii – ‘90-’91, defilând cu ei cinci ani, descoperind mari talente cum sunt: Ştefoi de la Focşani, Anton Paul – Delta Tulcea, Bodolan – la Rapid Buc., Fizeşan, Varga Călin – Gloria Bistriţa, Apostolache – Laminorul Roman, Sergiu Măgeruşan – Ştiinţa Bacău, Tofană, Curtuşan, Albuţ, Huciu, Dumitrean etc.

Acum, în ajun aniversar, dacă ar fi să regrete ceva, îi pare nespus de rău că trec anii peste el, iar despre bucurii, să-l vadă pe Ionuţ jucând în Liga I, şi mai ales să fie cât mai mult alături de nepoţelul Andrei care, cu siguranţă, va călca pe urmele tatălui şi bunicului Dorel. “Am un deosebit respect pentru clubul Gloria Bistriţa şi în primul rând d-lui Jean Pădureanu, cât şi d-lor Ioan Horoba şi Romică Grecu pentru tot ce fac frumos aici, pentru fotbalul bistriţean”.

Redacţia cotidianului “Răsunetul”, în numele tuturor celor care îl cunosc, îi adresează din suflet un sincer “La mulţi ani!” şi să ne trăiască, Dorel!