Încorporarea… acum 40 de ani

Cred că mulţi bărbaţi, trecuţi bine de prima tinereţe, îşi mai amintesc de momentul recrutării în vederea satisfacerii serviciului militar. Eu sunt unul dintre acei bărbaţi care, în clasa a XII-a fiind, am fost duşi de un reprezentant al liceului la Centrul de recrutare unde, o comisie medicală ne-a examinat cu atenţie, după care ne-a pretins să luăm poziţie de drepţi doar în costumul lui Adam; norocul nostru a fost că din acea comisia nu făcea parte nicio persoană de sex feminin. Am fost luaţi conştiincios în evidenţă şi, peste câteva luni, după susţinerea examenului de bacalaureat, ne-a sosit acasă ordinul de încorporare.
Norocul meu a fost faptul că am reuşit la facultate, în consecinţă, nu m-am prezentat la Comisariat cu valiza pregătită, m-am dus la Bucureşti la Facultatea de Istorie. Serviciul de evidenţă a revenit însă cu o nouă scrisoare la adresa familiei mele, scrisoare prin care eram atenţionat că, dacă nu mă prezint la data stabilită o să suport consecinţele legii. Speriat, tatăl meu s-a dus personal, dar i s-a spus că poate fi crezut, sau nu, aşa că să se ducă la judeţ la o dată stabilită, poate acolo o să fie crezut că situaţia mea e reală, ori poate eu m-am dus numai ca să scap de armată. Norocul a fost că între timp am obţinut o adeverinţă de la facultate prin care mi se confirma calitatea de student. Cu scrisorile în mână, bietul tata a luat drumul judeţului, unde a găsit cu mare greutate Comisariatul. Acolo a fost repede remarcat între tineri şi întrebat ce caută pe acolo. Le-a arătat scrisorile care au lămurit situaţia mea şi astfel am fost lăsat în pace până la absolvirea facultăţii. La un an am fost încorporat pentru satisfacerea serviciului militar la o unitate militară din Zalău. Privind retrospectiv lucrurile, pot spune că acea perioadă a lăsat amprente în viaţa mea. Am fost obişnuit să suport multe anomalii, să îndur situaţii care par azi tinerilor de neconceput, am stabilit prietenii care sunt valabile şi azi. Am încercat să ţin legătura cu vechea gardă, mai nou prin telefon sau internet, ne mai amintim de… săraci vremuri de demult. Poate reuşim anul acesta când se împlinesc… 40 de ani de atunci să ne vedem, măcar o parte, să-i mai amintim fostului comandant de pluton (care după 1989 a ajuns primarul unei comune din judeţul nostru) că vechii lui subordonaţi mai există şi pot răspunde… prezent la apelul de seară.