A dori să ştii e un act de solidarizare

Graţie doamnei Areta Moşu, preşedintele Astrei ieşene, îmi parvin două publicaţii de informaţie şi cultură pentru cititorii români din sudul Basarabiei şi din zona Odesa: „Sud – vest” şi „Dunărea”.
În editorialul numărului din iunie/2013 se scrie explicit:…„Vrem să-i oferim conaţionalului nostru sud-basarabean şansa de a evolua, adică de a se schimba. Indiferent de faptul cum îşi spune el, român sau moldovean, am vrea să-l facem, în primul rând, să cunoască pagini noi din istoria adevărată şi cultura naţiunii române, ca prin cunoaştere să-şi poată schimba unele păreri şi convingeri (…) rămase din trecutul comunist (…)”
Pe de altă parte, se consemnează fapte nu din cele mai îmbucurătoare privind relaţiile româno-ucrainiene în domeniul culturii şi învăţământului. Autorităţile ucrainiene îşi uită mereu angajamentele, obligaţiile din tratate şi propria Constituţie, aplicând românilor din regiunile sudice ale Ucrainei, cu populaţie majoritar româneaască, „lovitură după lovitură”. Concret, în regiunea Odesa sunt îngăduite doar 6 şcoli cu predare în limba română. Potrivit unui acord încheiat şi asumat de Ucraina, se planifica deschiderea unor licee cu predare în limba română în raioanele Reni şi Sărata.” Dar proiectul a fost…uitat. Şi, poate, dispreţuit.
La nord de delta Dunării, pământ românesc jecmănit de Stalin şi dăruit Ucrainei, există o mare iubire pentru statuile dedicate odiosului Lenin, în schimb, în celălalt nord românesc, în regiunea Cernăuţi, bustul lui Eminescu, de la Adâncata, a fost vandalizat, distrus. Dar bucovinenii sunt tenace, fie, iată, chiar şi pentru faptul că se încăpăţâneaază să scoată săpămânalul social, politic, cultural şi de informaţie „Gazeta de Herţa” sau, la Cernăuţi, ”Cronici bucovinene”. Tot în acest faimos oraş, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, reprezentată de rectorul Prof.Univ. Dr. Vasile Astărăstoae şi Universitatea Bucovineană de Medicină din Cernăuţi, reprezentată de rectorul Taras Boiciuc, au încheiat recent un parteneriat de promovare a cooperării educaţionale şi a schimbului de experienţă între cele două universităţi.
Revenind în sudul ţinuturilor româneşti, hăcuite de autorităţile ucrainiene, aflăm din mensualul „Dunărea” că secţia de limba română de la Universitatea din Ismail va fi desfiinţată. Autorul informaţiei din ziar încheie: „În şcolile de cultură generală din zona Odesa, limba română este desconsiderată, fiind studiată ca…limbă moldovenească”. Una rece, alta caldă: În aproape 6 ani de activitate (de când a fost alcătuită), asociaţia de cultură şi tineret „ASTRA – Anenii noi” a contribuit substanţial la revigorarea spiritului naţional şi a valorilor autentice şi democratice din Republica Moldova. Mă încântă să aflu din nou, ca transilvănean ce sunt, că pe pământurile basarabene Astra s-a constituit ca un adevărat simbol al românismului.

....................................

Din recentul număr primit (august/2013) al publicaţiei „Sud-vest” reţin următoarele:
*Pe prima pagină e un text, oarecum ironic-amar: „Vin spionii, vin puhoi…” Doar o secvenţă edificatoare: Membrii Astrei de la Iaşi, „Mihail Kogălniceanu”, în iunie curent, veniţi în sudul Basarabiei pentru a participa la tradiţionalele „Denii eminesciene”, „au rămas şocaţi” de primirea ce li s-a făcut la Satu Nou, raionul Sărata, respectiv Reni. Autorităţilor ucraniene li s-a cerut să fie vigilente, deoarece în grupul respectiv din România sunt… spioni.
S-o recunoaştem, e o atitudine oficială de paranoia.
* „Noi suntem în stare să ne apărăm de invazia românească” – aşa a declarat un neica - nimeni, preşedinte al unei asociaţii (cică) culturale a moldovenilor din Ucraina.. Asociaţia aceasta a fost fondată cu „sarcina ideologică” de a lupta împotriva aşa-numitei românizări a etnosului (zis) moldovenesc. Ei bine, doar câteva exemple: în spaţiul sud-basarabean (făcut pomană ucrainienilor de către „tătucul” Stalin) au fost deznaţionalizate mai bine de două treimi din şcolile cu predare în limba română.
Schimburi culturale, la nivel de şcoli, biblioteci, case de cultură între cei de acolo şi instituţii din Ţară practic nu există. Din lipsa de mijloace, diferite colective de artă, cultură nu-şi pot permite să participe la vreun festival ori concurs, invitate fiind la Galaţi, Iaşi sau Brăila.
Comunitatea moldovenească din regiunea Odesa suferă nu de invazia românilor, „ci de invazia inculturii şi a degradării intelectuale, în condiţiile în care se face tot posibilul pentru a o izola de orice contacte civilizatoare cu confraţii din spaţiul românesc european” – conchide Ion Moldoveanu, în consistentul său articol.
* Transcriu o impresionantă poezie semnată de Aliona Boiangiu (căci publicaţia acordă şi coloane pentru literatură), SCRISOARE INIMII: „Vreau să-ţi spun/ că totul cu timpul/ se vindecă./ Rănile,/ săpate adânc în soartă,/ le astupă cenuşa sură/ pe care vântul nu-i în stare/ s-o vânture.// Între ideal şi cuget/ mi s-a bătut de gânduri/ o cărare. Am spus/ că nu voi mai merge pe ea/ nicicând,/ însă alt drum nu găsesc./ Toate sunt întunecate,/ înguste, dar nu încap pe ele…”