Poezia misterelor

În căutarea maturităţii poetice, Viviana Şuşcă propune, în volumul „Iluzii_ etc. …” o întâlnire cu lumea scrisului, fiind convinsă că „e dulce povara din mine”. Crescută la Măgura Ilvei într-o familie de intelectuali, Viviana Şuşcă abordează, în poezie, tema tradiţională trecută prin filtrul post-modern, atelierul ei de creaţie fiind un adevărat reper pentru existenţa poeziei: „Mă aşez pe masa torturii/ Simt plăcere şi gust de sânge”. Aici, ea proiectează „în curcubeu, irisul extras din sevă” abandonând, în acelaşi timp, negativul întru aşteptarea viitorului: „În cub e alb pur, e nebunie şi ură”.

Viviana Şuşcă simte creaţia, căreia îi dă întâietate pe drumul vieţii „Iubesc embrionul din mine/ Viaţa capătă semn în el”. Răzbate tema dragostei privită dintr-un alt unghi: „M-aşez în faţa ta iubite/ Îţi simt suflarea şi aerul mentolat/ Mă îngheaţă”. Atunci când „picură aripi spre cutia cu amintiri” frumuseţea răzbate şi din piatră seacă, iar cuvântul devine creaţie.

O poezie a adoraţiei: „Ador să cer iertare/ Ador somnul de pe umărul stâng/ Ador ochii mari/ Ador răceala cuvintelor/ Ador nebunia/ Adoram umilinţa”. Atunci când ochii plini de lacrimi caută dreptatea sufletului, tu, ca om, „violezi intimitatea, acceptând iubirea”. O poezie care-şi va croi propriul destin, scrisă cu nerv de poet, atunci când „pe aleea basmului aleargă nefiinţa”. Lucrurile prind contur, iar viaţa devine biruitoare în fiecare vers.