În taina apelor albastre
Când Codrişorul şi-a amuţit glasul şi-şi jeleşte în tăcere frunza devenită covor, când soarele răsare tot mai târziu şi apune tot mai devreme, iar frigul ne îngheaţă mâinile, e minunat dacă poţi admira într-o expoziţie, ca un dar al apelor albastre, un dar oferit de pictorul Claudiu Prisăcaru din Cluj.
O pictură în albastru, inspirată din frumuseţile Balcicului sau ale Deltei?
O lume albastră privită din oglinda apei în care se răsfaţă darnic soarele sau din adâncul ei, unde misterul vieţuitoarelor se îngână în jocuri vesele cu trestiile sau cu nuferii.
Privind-o, simţi bucuria şi optimismul creatorului care-ţi dăruieşte prin intermediul culorilor o fărâmă din sufletul său.
În faţa acestor destăinuiri în culori am scris: Ai prins vreo sirenă?/ Ai admirat vreun nufăr?/ Sau ai zburat ca peştele/ Prin abisul adâncului albastru/ Dar te-a tulburat şi adierea zefirului/ Care mângâia trestiile/ În amurguri promiţătoare!/ Albastrul cerului/ Oglindit în faţa lacului/ Ţi-a furat gândurile/ În fapt de seară?/ Ori roşul macului/ Ţi-a ars sufletul/ Cu văpaia iubirii?/ Te-ai cununat cu eternitatea!
Virginia Brănescu
Expo David Croitoru
„Nimicul” tău e o minune
Care ne farmecă în zori,
Eşti solul ce-a venit pe lume
Să ne vrăjească prin culori!
Şi dacă nostalgia cântă
În pânzele ce le urzeşti,
E sufletul ce ne încântă
Cu preafrumoasele-i poveşti.
Şi-orice tablou al tău i-o carte
Care ne-ntâmpină cu-o veste;
Când oamenii-au plecat departe
Un rug ne spune a lor poveste!
Şi-o faţă smeadă de femeie
Priveşte-un ciot care-a fost pom,
Gândind că trista lui poveste
Este povestea unui om!
Ne pui să poposim o clipă
În lumea visurilor tale
Şi gândurile se-nfiripă
Pe-a sufletului nostru cale!
Adaugă comentariu nou