Un fiu al Milașului, o lumină pentru o lume întreagă. Comemorarea Cardinalului Iuliu Hossu, mărturisitor al credinței și al păcii, la Vatican

Într-o lume tot mai grăbită, în care rădăcinile par uneori uitate, județul Bistrița-Năsăud are datoria și bucuria de a-și aminti cu demnitate de cei care i-au înnobilat istoria. Un astfel de nume este cel al Fericitului Cardinal Iuliu Hossu — născut în inima județului, la Milaș, fiu al acestor ținuturi și lumină în întunericul unei epoci marcate de suferință și nedreptate.

Fie că suntem greco-catolici, ortodocși, reformați, romano-catolici sau oameni de bună-credință, fiecare locuitor al acestui colț de țară se poate regăsi în curajul, verticalitatea și noblețea sufletească a celui care, deși înlănțuit în închisorile comuniste, a rostit cu neclintită speranță: „Credința noastră este viața noastră.”

Fericitul Iuliu Hossu nu a fost doar un episcop martir al Bisericii Greco-Catolice, ci și un simbol al unității, al iertării și al rezistenței pașnice în fața răului. Amintirea lui nu e doar un act de pietate religioasă, ci o lecție de caracter pentru toți — o chemare la demnitate, solidaritate și iubire de adevăr.

În acest cadru comemorativ, Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla și succesor al Cardinalului, depune eforturi susținute pentru ca figura Fericitului Iuliu Hossu să fie nu doar cunoscută, ci și cinstită și iubită în inimile tuturor românilor. Prin inițiative culturale, pastorale și interconfesionale, episcopul Claudiu contribuie la păstrarea vie a memoriei unui om care a unit prin exemplul său, a iertat prin credință și a luminat prin curaj.

Aceste virtuți au fost recunoscute de întreaga lume creștină, iar luni, 2 iunie 2025, Papa Leon al XIV-lea a adus un omagiu solemn acestui bistrițean de seamă chiar în Capela Sixtină, unde nu demult a avut loc conclavul. Gestul solemn al Bisericii Universale vine într-un context cu profundă rezonanță națională: în România, anul 2025 a fost proclamat An Național dedicat Cardinalului Iuliu Hossu, în semn de recunoștință față de moștenirea sa de credință, demnitate și dialog.

În continuare, vă prezentăm discursul Sfântului Părinte Papa Leon, care a subliniat actualitatea moștenirii spirituale a Cardinalului Hossu, la șase ani de la beatificarea celor șapte episcopi martiri la Blaj:

Iubiți frați și surori!

Ne întâlnim astăzi în Capela Sixtină în Anul Jubiliar al Speranței, pentru a comemora un Apostol al speranței: Fericitul Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla și martir al credinței în timpul persecuției comuniste din România. Astăzi, într-un anumit sens, el intră în această Capelă, după ce a fost creat Cardinal in pectore de către Sfântul Paul al VI-lea la 28 aprilie 1969, în timp ce era închis pentru fidelitatea sa față de Biserica Romei.

Îi salut cu bucurie pe toți cei prezenți: reprezentanții Bisericii Greco-Catolice din România, autoritățile civile și, în special, pe onorabilul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România. Sărbătorim un an special onorându-l pe Cardinalul Iuliu Hossu, un simbol al fraternității care transcende toate granițele etnice și religioase. Procesul de acordare a titlului de „Drept între popoare”, început în 2022, a fost motivat de angajamentul său curajos de a-i sprijini și salva pe evreii din nordul Transilvaniei atunci când, între 1940 și 1944, naziștii își puneau în aplicare planul lor odios de a-i deporta în lagăre de exterminare.

Cu riscuri enorme pentru el însuși și pentru Biserica Greco-Catolică, Fericitul Hossu a întreprins ample acțiuni în favoarea evreilor, menite să împiedice deportarea lor. În primăvara anului 1944, în timp ce la Cluj-Napoca (în maghiară Kolozsvár) și în alte orașe din Transilvania se făceau pregătiri pentru înființarea ghetourilor pentru evrei, el a mobilizat clerul și credincioșii greco-catolici printr-o scrisoare pastorală publicată la 2 aprilie 1944. Cunoaștem acest lucru și prin mărturia lui Moshe Carmilly-Weinberger, fost șef-rabin al comunității evreiești din Cluj-Napoca. În acea scrisoare, el a lansat un apel vibrant și profund uman.

„Apelul nostru”, scria el, „vă este adresat tuturor, venerabili frați și iubiți fii, să îi ajutați pe evrei nu numai cu gândurile voastre, ci și cu jertfa voastră, știind că nu există un act mai nobil care să fie înfăptuit astăzi decât acordarea de asistență creștină și românească, născută din arzătoare caritate umană. Prima noastră preocupare în momentul de față trebuie să fie această operă de ajutorare”. Potrivit mărturiei personale a fostului șef-rabin, Cardinalul Hossu a contribuit la salvarea vieților a mii de evrei din nordul Transilvaniei între 1940 și 1944.

Speranța arătată de acest mare păstor a fost cea a unui om de credință, care știe că porțile răului nu vor învinge lucrarea lui Dumnezeu. Viața sa a fost o mărturie a credinței trăite din plin, în rugăciune și devotament față de ceilalți. Om al dialogului și profet al speranței, a fost beatificat de Papa Francisc pe 2 iunie 2019 la Blaj. În omilia rostită cu acea ocazie, Papa a citat o frază a Cardinalului care rezumă întreaga sa viață: „Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru a oferi iertare și pentru a ne ruga pentru convertirea tuturor”.

Aceste cuvinte întruchipează spiritul martirilor: o credință neclintită în Dumnezeu, lipsită de ură și dublată de un spirit de milostivire care transformă suferința în iubire pentru persecutor. Chiar și acum, aceste cuvinte rămân ca o invitație profetică de a depăși ura prin iertare și de a ne trăi credința cu demnitate și curaj.

Biserica este aproape de suferințele poporului evreu, care au culminat cu tragedia Holocaustului. Ea știe bine ce înseamnă durerea, marginalizarea și persecuția. Tocmai din acest motiv, ea se simte angajată, ca o chestiune de conștiință, să construiască o societate centrată pe respectarea demnității umane.

Mesajul Cardinalului Hossu rămâne foarte actual. Ceea ce a făcut pentru evreii din România și eforturile sale de a-și proteja aproapele, în ciuda tuturor riscurilor și pericolelor, fac din el astăzi un model de libertate, curaj și generozitate, până la sacrificiul suprem. Acesta este motivul pentru care motto-ul său, „Credința noastră este viața noastră”, ar trebui să devină motto-ul fiecăruia dintre noi. Sper din toată inima că exemplul său, care a anticipat învățătura exprimată ulterior în Declarația Nostra Aetate a Conciliului Vatican II – a cărei 60-a aniversare se apropie – împreună cu prietenia dumneavoastră, vor servi drept far pentru lumea de astăzi. Să spunem „Nu!” violenței în toate formele sale, cu atât mai mult atunci când este comisă împotriva celor care sunt lipsiți de apărare și vulnerabili, precum copiii și familiile.