Cuşma: La ce e bună lumânarea de la Înviere

Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian, Sărbătorile ciclului social şi calendaristic sau Munci şi zile în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015

La Cuşma lumina pe care o aprinde şi o ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii sfintei Învierii o păstrează apoi cu cea mai mare sfinţenie peste tot anul, spre a o avea la îndemână şi a o putea aprinde la întâmplări primejdioase, precum când e ruperea vreunui nor de grindină, de vreo furtună mare, de fulger, tunet-şi trăsnet. Din nafura căpătată în ziua de Paşti se pune în sarea vitelor, în credinţă că atunci vacile sau oile vor fata mai multe viţele, respective mieluţe, decât viţei sau berbecuţi. Când sunt cumpene grele, când fulgeră şi tună adese sau când plouă tare, atunci se aprinde tămâie de aceasta şi se afumă cu dânsa pe la icoane. Mai departe, toţi cei ce se sperie peste an, dacă se afumă cu tămâie de aceasta, le trece

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5