La Ocnița - Seniores priores/ Bătrânii au prioritate! La Lelea Elenă Chiorean a lui Cuți la 98 de ani!

Seneca - Nu este nimeni atât de bătrân încât să nu mai dorească o zi măcar din viață!

      Animat de aceste gânduri și în mod precis de proverbul latinesc ’’Gratia gratiam parit’’- adică ’’Binefacerea aduce binefaceri’’, bunul nostru Păstor părintele Silviu Marcel Costin, potrivit bunelor sale obiceiuri, nu a uitat că azi la Ocnița s-a ivit ocazia marcării unui eveniment cam unic nu numai în sat dar și pe întreg meleagul românesc! Cunoscându-și ca nimeni altul enoriașii Părintele Silviu nu a uitat că azi lelea Elenă Chiorean, ’’lelea Ilenă a lui Cuți’’ cum trăiește ea in inimile și în cugetele locuitorilor Ocniței, a împlinit...98 de ani! Ca urmare alături de prim-coratorul bisericii, Niculae Coman, părintele Silviu ne-a invitat și pe mine și pe Cornelia să-i facem o vizită vrednicei și minunatei noastre sărbătorite! Totul era pregătit pentru o ceremonie simplă și emoționantă - cele sfinte pentru un scurt moment de rugăciune și, da, un tort minunat gândit și pregătit împreună cu doamna preoteasă Alexandra! Așa că la 12 30 fix, ne-am aliniat la poarta de pe Față a casei lelii Elena. Poate că auzind ceva zgomote în drum, lelea Elenă, Ilenă cum îi rostesc sătenii cu respect numele, a ieșit în pragul casei exact când noi intram pe poartă! Am intrat într-o curte primitoare, curată, în care vorba cuiva ...’’emeleturile’’ erau vechi însă bine îngrijite și cu aspect primitor...îmbietor la privit. În căsuța mică, strălucind de ordine și de curățenie lelea Ilenă ne-a îmbrățișat uimită pe fiecare, mirându-se foarte de oaspeții apăruți din senin ca o și cu o...binecuvântare pentru bătrânețile Dânsei!

          Poveștile s-au depănat imediat ațâțate de întrebările părintelui, de amintirile Corneliei și ale lui Nicu Coman dar mai ales de verva lelii Ilenă! Când am intrat în casă m-a surprins plăcut chipul gazdei noastre – un chip luminos, surâzător, cu o privire strălucitoare și îmbujorat ca un trandafir abia înflorit! Nu există în aceste cuvinte nici o exagerare – lelea Ilenă ( fotografiile o dovedesc) – are la 98 de ani un chip tânăr și frumos ca o icoană! Surpriza cu care ne-a cucerit pe toți a fost luciditatea Dânsei, precizia amintirilor din tinerețe și din tot...îndealungul vieții sale. Atât le-au trebuit Corneliei, lui Nicu Coman și mai ales părintelui Silviu pentru ca întrebările să curgă ca la un interviu în direct la o televiziune serioasă, culturală( exclud de aici...tonomatele numite TVuri de știri din România)!

       Eu personal care am filmat video toată întâmplarea până ce mi s-au terminat ...gigabiții telefonului și apoi am înregistrat audio până în final, am rămas uimit de oglinda satului Ocnița din ultimii 98 de ani reflectată  prin amintirile întrebătoare ale Corneliei și ale lui Nicu și mai ales prin completările și descrierile amănunțite ale lelii Ilenă! Părintele Silviu, văzând atâta revărsare de amintiri frumoase, inedite și mereu fermecătoare a prins imediat curaj și și-a supus enoriașa la un alt tir de întrebări la care lelea Ilenă a răspuns im-pe-ca-bil! Despre copilărie, despre hora satului, despre căsătoria lelii Ilenă, despre moașa...cu care a adus pe lume, pe paie în casă-acasă, primul ei copil, despre muncile câmpului mai ales la CeAPe, despre lupta de neuitat a sătencelor cu...păduchii aduși în sat de și după trecerea războiului mondial( da, da, despre păduchii de pe corp și de pe haine, nu despre ceilalți sosiți după 1945...).

    Vreme de mai bine de două ore, timp în care s-a alăturat discuției și vecina Ilișca Turcului care o vizitează des și o ajută cât poate pe lelea Ilenă, a avut loc o revărsare de amintiri, de povești trăite când fericit când tragic, de-a lungul unei vieți începute acum un veac, viață sub trei orânduiri sociale (prima în absolută sărăcie, a doua în permanentă oprimare și a treia, cea de azi...numai Bunul Dumnezeu mai știe în ce se mai scaldă și ea, orânduirea!!).  

       Dacă este adevărată zicala, tot latinească, potrivit căreia trebuie să ne bucurăm mai mult de binefacerile oferite de noi decât de cele pe care le primim, atunci putem spune că vreme de peste două ore cu toții am fost fericiți, cu toții ne-am încântat sufletele și inimile cu bucuriile simple, curate și sincere ale vieții pe care discuțiile cu lelea Elenă le-au sădit în  toată ființa noastră!

          Azi, prin gestul său sublim, prin inițiativa sa lăudabilă părintele Silviu ne-a reamintit nouă tuturor că Respectul este paznicul tuturor virtuților iar Respectul pentru cei vârstnici este cea mai frumoasă răsplată pe care le-o putem oferi și pe care le-o datorăm necondiționat!

          Ne-am despărțit de lelea Elenă cu greu! Zâmbetul ei curat, vorba ei lucidă și precisă, amintirile ei nealterate de vreme ne-au întinerit și nouă sufletele și, de ce nu speranțele! Privindu-o, fiecare am tresărit la amintirea chipului mamelor noastre! Așa ne-am luat la revedere de la MAMA Elenă, rugând pe Bunul Dumnezeu să-i îngăduie să treacă cu bine suta de ani...Dânsa ne-a zâmbit cu drag din prag, cu privirea spre Cer : ’’...apoi dragii mei, fie cum va vrea Domnul’’!!

           Post Scriptum

         Relatarea mea sentimentală nu a cuprins o bună parte din discuții, anume aceea în care am vorbit despre fiul mamei Elena, Dan Chiorean care locuiește acum la Brașov și se ocupă în chip minunat de mama dânsului venind acasă des și asigurându-i tot ceea ce este omenește posibil! Lelea Elenă care il iubește foarte mult și pe el și pe nora sa, ne-a spus că s-a simțit bine cât a stat la Brașov la fiul ei insă...acasa ei, liniștea ei la bătrânețe nu poate fi decât la...Ocnița, la căsuța de pe față, cu vecinele ei și cu câte mai sunt prin preajmă...

   La mulți ani cu sănătate lele Elenă și...Doamne ajută pân’la sută...

Din Ocnița cea eternă

Col.rt. Florentin Archiudean