Părintele Vasile Beni: Duminica Rusaliilor. În Biserică ne așteaptă Dumnezeu

Mihai Eminescu numea Biserica Ortodoxă ”maica neamului românesc"

                                  Dragii și bunii noștri credincioși!

        Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne aflăm în duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a Cinzecimii sau Rusaliilor, ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica.  De fiecare dată când intrăm în biserică uneori grăbiți, apăsați, poate chiar cu inima împietrită. Dar acolo, în taina tăcerii, de fiecare dată cineva ne așteaptă. Nu un preot, nu un cor, nu un ritual. Ne așteaptă Dumnezeu.                                                                                                            Și e bine să ne amintim că înainte ca statul să fie organizat, înainte ca istoria să fie scrisă cu sânge,Biserica era acolo. A fost alături de strămoșii noștri în peșteri, în bordeie, în codri și pe munți. I-a botezat, i-a cununat, i-a înmormântat.

Biserica – păstrătoarea limbii și a culturii. Cine a ținut vie limba română în vremuri de stăpânire străină? Cine a copiat cărți la lumina lumânării și a tipărit Evanghelii când alții ardeau biblioteci? Biserica. Preoți, călugări și ierarhi au fost apostolii culturii românești. Alfabetul nostru s-a născut pe paginile cărților sfinte. Școala s-a născut în chilii. Poezia s-a născut din psalmi. Iar sufletul românesc s-a născut din credință, suferință și nădejde.

 Biserica – mângâietoarea în vremuri de durere. Când vrăjmașii au intrat în țară, când satele au fost arse și copiii orfani, când soții au fost duși pe front sau în temnițe, Biserica nu a plecat. A rămas acolo. A îngenuncheat, a plâns, a pomenit, a binecuvântat. Nu a fost numai loc de slujbă, ci adăpost, altar, inimă, țară în miniatură.

Cum ne așteaptă Dumnezeu. Ne oprim doar câteva moduri, feluri de a se manifesta: 

-Dumnezeu nu ne cheamă cu reproșuri, ci cu dragoste. El nu ne întreabă de ce am lipsit atâta timp. Nu ne amintește păcatele noastre cu mânie. El ne așteaptă ca Tatăl din parabola fiului risipitor –cu brațele deschise, cu lacrimi în ochi și cu masa gata: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

       - Dumnezeu ne așteaptă cu iertare. Nu există păcat prea mare care să nu poată fi iertat în Biserică. Sunt lacrimi care spală, cuvinte care vindecă,și har care transformă rana în binecuvântare. În Biserică, nu intri perfect, dar poți pleca iertat. Nu intri puternic, dar poți pleca întărit. 

 - Dumnezeu ne așteaptă în fiecare Sfântă Liturghie . La fiecare slujbă, Dumnezeu coboară. Trupul și Sângele Său se oferă nu simbolic, ci real, pentru noi. El vine nu ca să ne judece, ci ca să ne unească cu Sine. Oare unde în lume mai există un loc în care Cerul se unește cu pământul?

  -Dumnezeu ne așteaptă chiar și când noi am uitat de El. Poate am fost departe,  poate am rătăcit, dar El n-a plecat niciodată. Lumânarea a rămas aprinsă, icoana n-a fost dată jos, altarul n-a fost închis. Dumnezeu rămâne alături de noi chiar și atunci când noi ne pierdem credința sau facem fapte rele. 

-Un pas spre Biserică e un pas spre Dumnezeu. Nu trebuie să știi rugăciuni complicate. Nu trebuie să ai haine speciale. Trebuie doar să vii. Cu inima zdrobită. Cu dorul nemărturisit. Cu sufletul obosit. Și vei descoperi că acolo, în tăcerea sfântă a bisericii te așteaptă Dumnezeu. 

- Biserica – mama de azi și de mâine. În zilele noastre, când totul pare relativ, când valorile se clatină și credința se banalizează, Biserica este ancora noastră, stânca noastră, mama care încă ne cheamă acasă. Când uităm de Hristos, ea ne amintește. Când ne risipim, ea ne adună. Când suntem rătăciți, ea ne așteaptă.

       Poporul român are o mamă pe pământ – cea care ne-a născut trupește. Dar are și o Mamă cerească, Biserica, care ne naște pentru veșnicie. Să nu ne rușinăm de ea. Să nu o părăsim. Pentru că dacă ne lepădăm de Biserică, ne lepădăm de rădăcini, de neam, de Dumnezeu.

Pe uşa unei Biserici sunt scrise următoarele cuvinte: ”Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”

        Vă dorim să aveţi parte de Pace, Bucurie şi Binecuvântare și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni