Victoria Fătu Nalaţiu: Tabloul ce cântă
Tabloul ce cântă
Pictorul însetat
pictează delirul
în tuşe lacome
de roşu.
Tabloul
tulbură minţile
cu vioiciune.
Vorbeşte
în limba temătorilor.
Liantul nopţii
ascunde rugile,
gloria flămândă..
Pictorul,
copilul unor stele rătăcite,
îşi pierde tihna şi viaţa.
Tabloul cântă
plânsul luminii.
Tabloul dureri
În tabloul durerii
umbrele aşteptării
au lumina neagră
a vidului.
Culorile vorbesc
limba neştiută
a întrebărilor.
Neantul
se tânguie
flămânzind.
Creatorul tabloului
se îmbracă - n roşu,
ca un mac
ce-şi scutură inima
a doua zi.
Stelele rugoase
înfurie cerul.
De urgenţa
Artişti în ţara nimănui
În lumile ascunse-
tânguiri şi gemete…
Timpul arde
în culorile grave
ale nesimţirii…
De neînţelesuri
setea creşte strigătul
care nu acceptă
gestul măreţ al ţăranului
ce-şi seamănă grâul
în ruga dimineţii.
Câte inimi înfloresc în cruci…!
Undeva departe, departe
Dimineaţa rătăcesc,
pe calea imageriei,
pun întrebări visului,
gândului
şi aştept…
Pe nesimţite
apar în culori
prădătorii,
care s-au întrupat
cu nesaţ din somnul meu!.
Apoi vin paznicii
ce-mi taie drumul
cu zumzetul seminţelor
(ele îşi caută ogorul
în sufletul meu)!
Apoi
îmi iau interviul
şi fac socotelile…
Din nou mă cuprinde
mirosul
viselor ucise!…
Pe nevăzute
iau în mâini o carte,
cerul se deschide,
înfloreşte clipa
locul,
speranţa…
Vin îngeri
şi mă îmbracă
în hainele depărtărilor!
Undeva, departe,
departe...,
se aude,
dorul amintirilor…
Tăcerile de dincolo de timp
Deschid ferestrele
şi strig:
unde-i adevărul
adus de calul verde?
Unde-i verdele
lui Eminescu
scuturat de stele?
Azi rugile-s slabe
nu mai au puterea
să păstreze mirosul de brad,
mândria din vise
şi fapte…!
Scepticismul
coboară-n poemele
cuprinse de vid…
Rugina spălată de ceru-nnorat
dezvăluie
pesimişii şi optimiştii deopotrivă…
Inima-i săgeata tăcerilor
de dincolo de timp.
În liniştea iubirii şi culorii
Închid ochii şi călătoresc!
Adaugă comentariu nou