Daniel Săuca : Nu mă plâng. Un an cu de toate

A fost bine? A fost rău? A fost și bine. A fost și rău. A fost și așa și așa. A fost un an cu de toate. Nu mă plâng. Oricum, nu rezolv nimic cu văicăreala, chiar dacă la români asta e un sport național garantat, precum colindatul. Literar, m-am bucurat de apariția plachetei „Încet, foarte încet” (Școala Ardeleană, 2022), o carte despre care au scris (din câte știu) Carmen Ardelean și Marcel Lucaciu (în Caiete Silvane), Viorel Mureșan (Steaua), George Vulturescu (Poesis), Alexandru Ruja (Orizont) și Olimpiu Nușfelean (Mișcarea Literară). Revista Caiete Silvane a apărut normal, în 12 numere. Am putut organiza Zilele revistei și Festivalul „Primăvara poeziei”. Am editat peste 40 de cărți la Editura „Caiete Silvane”, ceea ce cred că e de bine, mai ales că suntem la fel de atenți la ce publicăm. Publicistic, am continuat să scriu editoriale bisăptămânal la Magazin Sălăjean și articole diverse lunar în Caiete Silvane. Mi-au apărut texte în Apostrof, Steaua, Mișcarea literară, Neuma, Marmația literară. Am editat a 14-a ediție a Anuarului Presei Sălăjene. Pot spune că, din această perspectivă, nu a fost un an chiar rău. Altfel, instituțional, a fost un an greu, ca și mersul vieții, nu numai prin tina Sălajului. Nu mă aștept ca 2023 să fie altfel. Poate mă vor salva și în acest an cititul, scrisul, literatura, implicarea culturală, meditația. Mersul războiului din Ucraina, al inflației, al construcției de autostrăzi și drumuri rapide, dezastrul demografic, analfabetismul functional și câte altele nu țin, totuși, de mine. Chiar dacă destui ne cer să ne implicăm, să fim responsabili adică. Să fie fiecare responsabil acolo unde se pricepe. La mulți ani!