PUTEREA SI SLABICIUNEA DUHURILOR RELE

Putem explica raul prin libertatea personala, insa avem doar un aspect al lui, celalalt aspect priveste puterea raului instalat in existenta. Raul este un act al libertatii lipsit de continut, insa este si un act care se refera la folosirea puterilor naturii umane, contrar acestei naturi. Raul este un minus in existenta care creste continuu. Putem spune ca raul este o existenta fara consistenta, este o slabire esentiala a ei. Slabirea aceasta isi are originea in libertate, iar durata, in consimtirea libertatii. Raul este instalat in fiinta cu libertatea si consimtamantul ei, insa el nu izvoraste din fiinta si nu este legat de ea. Prin vointa omul poate fi vindecat, dar numai prin vointa ajutata de harul dumnezeiesc, care este un act al vointei lui Dumnezeu.

Slabiciunea aceasta a naturii umane o vedem in pasiunile produse de actele contrare binelui, adica contrare lui Dumnezeu. Aceste pasiuni stapanesc pe om, pentru ca are o natura slabita, iar omul nu le poate controla.

Diavolul are aceste pasiuni ale raului, ele nu sunt trupesti ci pur spirituale si vin la inceput prin mandrie, apoi prin ura fata de Dumnezeu si oameni. Diavolul nu poate scapa de ele, omul insa, da, doar prin sprijinul harului divin. Aceasta slabiciune (este ciudata vointa de a ramane in ea) cuprinde un amestec de violenta, iar cel robit de ea nu mai are forta sa scape de aceste pasiuni negative. Cel rau ramane rau, cel invidios ramane invidios, cel care se vede buricul pamantului, ramane mereu buricul pamantului. In aceasta deosebita slabiciune vedem slabirea caracterului de persoana si intarirea caracterului de natura, acea natura care nu se lasa condusa de libertatea pusa in lucrare de persoana. Noi stim ca natura omului, animata de spirit, este o natura a persoanei, a libertatii, este o natura ipostaziata. Tocmai aceste pasiuni rele inseamna o iesire a naturii din puterea starii depline de persoana, omul nu mai este uman in intregime, devine partial impersonal, adica inuman, natura lui nemaifiind consistenta deplin, adica in deplina comunitate cu natura din celelalte persoane. Indivizii acestia se exclud si nu se imbogatesc niciodata, afundandu-se tot mai mult intr-o saracie egoista, fiecare incercand anexarea celuilalt, este o lupta generala intre ei, si o slabire generala a naturii. Diavolii coexista pentru ca au nevoie sa se chinuiasca unii pe altii, si sa lupte contra oamenilor buni.

Raul diminueaza si distruge existenta, este violenta lacomiei de a se fortifica pe seama altora, este violenta neputintei de a se intari in existenta, este violenta unei realitati care vrea sa se tina in existenta fara Dumnezeu, izvorul existentei.