Ioan Lup, avocatul aviator din Nepos, devenit general în rezervă

Este unul dintre acei oameni care a reuşit să-şi vadă împlinit visul pentru care a luptat o viaţă întreagă, lăsând în urma lui  un model de cinste și demnitate  umană. S-a născut la 17 iunie 1913 în comuna Nepos, judeţul Bistriţa-Năsăud, unde și-a făcut clasele primare, apoi Liceul din Năsăud,  după care a urmat Facultatea de Drept din București, îmbrățișând profesia de avocat . Crescut şi educat în spiritul dreptăţii și al omeniei, Ioan Lup a devenit o personalitate marcantă în arealul bucureştean. Viaţa însă, nu i-a oferit numai satisfacţii, ci şi suferinţe. Rămas orfan de mamă în preajma primului război mondial şi apoi de tată, Ioan Lup trece printr-o experienţă care îl va marca toată viaţa.

             În 1941 este chemat sub arme cu gradul de sublocotenent (r) aviator la Flotila 3 Informații- București. Pregătirea sa de excepţie la care se adaugă curajul şi spiritul său de sacrificiu, fac din el un om cu înalte virtuţi militare.

            În timpul celui de-al doilea război mondial, a îndeplinit importante misiuni de informații pentru armata română, situându-se printre zburătorii de elită. Într-una dintre acestea, aviatorul Ioan Lup este rănit grav, dar credinţa sa în Dumnezeu şi dorinţa de a trăi l-au salvat,  reluându-şi activitatea de aviator încercat. Meritele sale în războiul Reîntregirii României au fost recunoscute de către regele Mihai şi de către Ministerul Apărării Naţionale, pentru ,,fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice , ,,pentru curaj în descoperirea bateriilor antieriene ale inamicului, trecând prin barajele acestuia, precum și alte 32 misiuni de foto, recunoaștere și bombardament, pe câmpul de luptă.  Stau mărturie în acest sens cele 6 decoraţii şi 2 medalii care i  s-au acordat:

Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade, clasa Cavaler;

Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade, clasa Prima şi A doua Baretă la Crucea de Aur;

Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade, Clasa Crucea de Aur;

Steaua României cu Spade şi Panglica de Virtute Militară, clasa Cavaler;

Ordinul Coroana României cu Spade şi Panglica de Virtute Militară, clasa Cavaleri;

Crucea de Fier clasa a doua;

Medalia Crucea comemorativă - 50 de ani de la încheierea războiului;

Medalia comemorativă a Federaţiei Statelor Ruse.

            După încheierea războiului, Ioan Lup s-a numărat printre vajnicii luptători ai rezistenţei anticomuniste pentru care a avut de suferit multă vreme. Persecuţiile s-au ţinut lanţ, dar a reuşit să treacă cu succes peste ele, nu fără să-i lase răni adânci în suflet. A fost terorizat şi prigonit pentru ideile sale democratice. Ani la rând şi-a găsit refugiul în preajma locurilor natale sau în altă parte, unde să nu fie găsit. Era omul care ştia foarte multe, vorbea calm şi cu înţelepciune, purta în suflet acea  dragoste neţărmurită  faţă de oameni şi se gândea mereu la fericirea întregii ţări. Imediat după revoluţia din decembrie 1989, Ioan Lup devine senator şi deţine funcţia de vicepreşedinte al Biroului Permanent al Senatului României.  În timpul mandatului său este preocupat de rezolvarea problemelor apărării naţionale şi îşi aduce o contribuţie importantă la realizarea şi adoptarea Legii veteranilor şi a văduvelor de război. În această perioadă a fost avansat la gradul de general în rezervă, flotila aviaţie. Pentru faptele sale demne de admiraţie şi pentru mândria de a avea un asemenea fiu care să facă cinste comunei, Consiliul Local Feldru i-a acordat Titlul de ,,Cetăţean de Onoare’’, iar strada principală a satului în care s-a născut poartă numele generalului Ioan Lup. La doi ani  după ce s-a stins din viață  a   fost organizată o expoziție de fotografii  la Şcoala Generală ,,Gavril Istrate” din Nepos, intitulată ,, Pe cărările vieții”. Pasionat de arta fotografică, Ioan Lup imortalizează pe hârtia fotografică adevărate comori prin care aduce un elogiu satului în care s-a născut şi a copilărit. Sunt adunate aici peste 600 de fotografii, alb-negru şi color, în format mare, grupate minuţios pe mai multe secvenţe care oglindesc viaţa satului de odinioară :case vechi, poduri şi podeţe, printre care şi vestitul pod de lemn acoperit de peste Someş, portul popular cu veşmintele cele mai vechi ale acestui spaţiu mioritic, ocupaţii şi datini dispărute astăzi din aria tradiţională. Un spaţiu considerabil este dedicat carierei sale militare în care sunt cuprinse câteva zeci de fotografii care îl surprind în diferite situații : în baza militară, în acţiunile de război şi în diverse alte misiuni. Cei mai în vârstă care l-au cunoscut pe ,,domnu Ionică’’ de la Bucureşti, vizitând expoziţia, îşi amintesc de zborul său deasupra Neposului și scrisoarea lăsată din avion pentru ,,lelea Rodovică ”. Ultima parte a expoziţiei cuprinde fotografii care îl surprind în postura sa de senator în Parlamentul României. Aici sunt evidenţiate numeroasele sale întâlniri cu reprezentanţi de seamă ai vieţii politice, din ţară şi de peste hotare, vizitele oficiale în multe ţări de pe meridianele lumii. Domnul Ionică Lup venea foarte des la Nepos, spun localnicii, pentru că aici îi plăcea să-şi depene amintirile, împreună cu bătrânii satului. Aici sorbea din priviri împrejurimile care i-au mângâiat copilăria.

            O boală necruţătoare l-a stins din viaţă, cu puţin înainte de a fi împlinit vârsta de 91 de ani.

                                                                                                                 Mircea Daroși