Olimpiu NUȘFELEAN: Bucuria nepăsării

            Vorbind recent de alimentația românilor și lansînd o alertă sumbră, doctorul Constantin Dulcan a adus în discuție și stresul pe care-l îndură azi oamenii. Consumăm tot felul de otrăvuri, dar și activitățile de zi cu zi pe care le facem ne îmbolnăvesc. Aflu din presă că renumitul neurologul a atras atenția asupra faptului că factorul principal care ne reduce durata de viață este stresul.

            „Ne trezim cu tumori și nu știm de unde au venit. Așa au venit: din ce vorbim, ce gândim, ce simțim și ce facem”, a explicat medicul.

            Da, desigur, este oare sănătos tot ce spunem, tot ce gîndim sau simțim? Fiecare dintre noi, care are timp, își poate formula un diagnostic. Depinde mai apoi cum privim acest diagnostic, cu nepăsare sau cu responsabilitate? Și care mod de abordare e mai sănătos?... Pentru că specialistul continuă:

            „Trebuie să te aperi încercînd să te detașezi, asta înseamnă autoeducație, să cunoști ceva despre tehnici de apărare de stres și, sigur, să-l eviți. În secolul nostru vorbim de o frecvență din ce în ce mai mare, de o morbiditate crescîndă a bolii Alzheimer, deci a pierderii capacității intelectuale.”

            Da, îți faci autoeducație privind spre cei din  jur, de la care poți să înveți mereu. Poate vii cu un mic bagaj de detașare din cei 6 – 7 ani de acasă. Dacă mama te lasă să te joci pînă noaptea tîrziu, ea stînd la taifas cu colegele, la o cafea și o țigară, se vede că îți pregătești din timp un obicei de detașare. Dacă, mai tîrziu, iei aminte la detașarea cu care se desprinde proaspătul ales, la nivel local sau național, de promisiunile făcute alegătorilor în campania electorală, poți să înveți să abordezi o atitudine sănătoasă față de problemele vieții, ale serviciului, ale relațiilor cu oamenii stresanți. Pentru toate obiceiurile de detașare există o… explicație. Pentru serviciu, de exemplu, găsește o poveste, un sfat, un îndemn. Pe care exemplele din jur ți le întăresc imediat. Explică Dl. Dulcan:

            „De exemplu: te duci la șeful tău și, dacă știi că o să-ți facă scandal, deja să anticipezi, să încerci să fii cît se poate de indiferent, să-ți pui un baraj. E una dintre tehnicile de apărare.”

            Te aperi ridicînd brațul, dar mai bine te aperi cu ajutorul nepăsării. De altfel, dintr-o obișnuință de lucru străveche, te doare în cot de ce faci la serviciu, e o atitudine sănătoasă, faci doar ce zice șeful. Iar șeful zice una și alta. Îți dă o temă de lucru. O formulează greșit. Tu lucrezi, dar treaba iese prost. Șeful îți reformulează tema și tu te pui pe treabă. Și nu poate ieși mare lucru dintr-o indicație proastă. Pentru că așa se lucrează dintotdeauna: cu indicații și cerințe proaste. Dacă nu-ți pasă de ce iese din truda ta și înțelegi să faci (prost) tot ce zice șeful, nervii tăi nu au de ce să sufere.

            Eu, acum, nu polemizez cu Dl. Dulcan, încerc să aduc lucrurile într-o anumită logică, în logica omului nepăsător. Îți merge bine dacă nu-ți pasă că ai un șef aiurea, pus mereu pe harță ca să-ți arate că e mai știut ca tine, dacă nu vrei să fii mai harnic decît colegii de muncă (mai ales de birou), dacă nu-ți pasă ce cumperi de la magazin, pentru casă, pentru masă (lasă că data viitoare găsești ceva mai bun, mai sănătos!...), dacă te doare-n cot cine-ți dă micii și berea în campania electorală, cine cîștigă războiul din Ucraina, rușii sau ucrainenii, ce avioane de luptă mai cumpără românii, la mîna a doua sau la mîna a treia, dacă Covidul vine sau pleacă, după cum bate vîntul prin guvernele mondiale… De ce să te stresezi cînd, chiar dacă ai fi patron de tribunal, n-ai putea să-i pedepsești singur pe toți corupții? Ei bine, desigur, există și patrioți care trag de timp să nu facă autostrăzi, care lasă calea ferată și aeroporturile în paragină, ca să întîrzie sau să zădărnicească fuga pușcăriașilor din țară, dar nu-ți face griji și nu te mîhni că unii mai scapă, cei cu „potențial”, nu te supăra că hoții au mintea mai iute decît mintea ta cinstită!... Da, cum spunea cineva, hoții, atunci cînd au fost „la butoane”, au lăsat într-adins să se strice condițiile de recluziune din pușcării, cu bună știință, ca atunci cînd sînt prinși și judecați, să aibă motiv să invoce aceste condiții pentru a fi puși după gratii într-o închisoare străină, care să-i privilegieze. Nu știu cu cîți oameni de geniu care scot România din marasm ne putem mîndri, dar cu pușcăriași isteți și privilegiați, da!

            A, nu fiți totuși chiar atît de nepăsători ca acea elevă din Rusia, care, în timpul unei festivități școlare, l-a insultat pe Putin. O parte dintre colegi au aplaudat-o. Mai apoi a fost trasă la răspundere, ea, dar și mama ei. De cine? De cei care au dreptul să te tragă de urechi. Cele două, mamă și fiică, și-au cerut scuze, au spus că a fost din cauza stresului. Stresul de la școală, de la examene. No, și ele! Acum cum ar fi ca, stresați pe fiecare nivel de interes, elevii să-i înjure pe profesori, profesorii – pe directori, directorii – pe inspectorii școlari, inspectorii școlari – pe miniștri?… Sau s-o facă direct, trecînd peste ierarhii. Nu-i bine să-i înjuri pe cei de sus! Fie aceștia o soacră, o nevastă sau chiar un soț… Nu te răcorești cu asta. Cineva vine mai apoi și trebuie să dai explicații: la muncă, la tribunal, la televizor, la o bere cu prietenii. Totul trebuie mai apoi explicat și apărat cu o energie inepuizabilă. Dar energia individului nu este inepuizabilă, doar factorii care te pot stresa mereu. Aceștia sînt inepuizabili.

            Învață să fii nepăsător. În toate. Mai aruncă și tu un cocoloș de hîrtie pe gazonul parcului cosit de primar sau o sticlă de… plastic în albia răului curățată de voluntarii eco, nu-ți face griji că pruncul tău a fugit de la școală sau că fumează etnobotanice, doar e „al tău”, urmărește cu admirație la tv promisiunile de a-ți fi mărit salariul sau pensia și fă din asta o delectare zilnică, iar cînd vine Covidul nu cere nimic, stai cuminte și cumpără-ți masca!... Ce mască? Folosește-ți imaginația, ca atunci cînd visezi ce bine o s-o duci tu în viitor, cînd o să contribui la reconstruirea Ucrainei, a Europei, a lumii și chiar a Rusiei! Nu-ți face gînduri negre că nimănui nu-i pasă că tu ești nepăsător. E un stil de viață. De la vlădică pînă la opincă. Mai ales pentru cei de la nivelul vlădicii… Dl. neurolog spunea că știința medicală face mari progrese, că ne poate ajuta să vindecăm sau să ocolim acele condiții de viață care pot precipita o boală. Medicina progresează, dar stresul? Dar nepăsarea? Care-i o problemă de… cap. Ce se întîmplă cu nepăsarea care începe de la cap? De acolo de unde se împute peștele.